Urșilor le place să-și frece spatele de copaci și, conform specialiștilor, dacă mulți oameni ar afla adevăratul motiv, probabil ar regreta că nu pot face același lucru din cauza zgârieturilor acasă sau în drumeții, probabil tot pe muzică, exact ca în cunoscutele desene animate Cartea Junglei de la Disney.
Oamenii de știință susțin într-un studiu citat de Newsweek că această frecare cu spatele ar vindeca mai mult decât vreo mâncărime supărătoare.
Pe lângă transmiterea mirosului către alți uși, acest comportament ar putea servi și ca o modalitate de respingere a căpușelor care transmit temuta boală Lyme, după cum reiese dintr-un nou studiu privind urșii bruni publicat în Journal of Zoology.
Până azi se bănuia că, prin frecarea la copaci, exemplarele își pot face publicitate pentru sexul opus, pot comunica statutul de dominare, își evaluează concurența sau pot limita riscul infanticidului.
Cu toate acestea, frecarea copacilor este adesea însoțită și de zgârierea scoarței copacului cu ghearele sau ruperea trunchiului acestuia care eliberează o rășină cleioasă ce se lipește de blana ursului: studiul de față demonstrează că această rășină respinge căpușele parazitare.
Frecarea ursului brun de copaci este larg acceptată ca o formă de comunicare chimică, crucială pentru interacțiunile sociale dintre indivizii acestei specii neteritoriale cu o astfel de arie de origine extinsă.
Dar căpușele sunt un vector important pentru diferite boli: în rândul speciilor sălbatice, mamiferele mari sunt deosebit de susceptibile de a suferi de infestări cu aceste insecte care sunt de o mare diversitate și se pot înmulți în principal în toate regiunile ocupate de urși bruni, subliniază Agnieszka Sergiel, profesor la Institutul Polonez de Conservare a Naturii și unul dintre autorii studiului, pentru sursa citată.
Dovezi pentru paraziți purtați de căpușe, cum ar fi bacteria care provoacă boala Lyme, au fost raportate la urși înainte, dar Agnieszka Sergiela spus că rar se găsesc căpușe pe urșii sălbatici, în ciuda abundenței lor.
Iar frecarea copacilor ar fi putut avea un rol în respingerea periculoaselor insecte parazite.
Comportamentul de frecare a copacilor nu este specific doar urșilor ci poate fi văzut la multe alte specii diferite de mamifere.
Funcția acestei frecări poate varia de la o specie la alta.
„Vulpile au putut fi văzute frecându-se pe tot parcursul anului pe urmele de puma, dar mai ales atunci când resturile sunt proaspete”, a spus specialistul amintit. „Mirosul de pumă poate descuraja alți prădători” a explicat acesta.
De asemenea, selectarea unor specii de plante specifice pentru utilizări specifice au fost observate și la maimuțe.
„Maimuțele capucin își freacă blana cu citrice. S-a demonstrat că exudatele de coajă de citrice au un efect disuasiv asupra căpușelor” a precizat cercetătoarea.
Teoria conform căreia urșii folosesc frecarea copacilor împotriva unui parazit respingător nu se exclude reciproc cu sugestia că fac acest lucru ca o formă de comunicare: exemplarele care își freacă blana mai mult tind să obțină un succes reproductiv mai bun, iar mecanismul antiparazitar al rășinii ar ajuta la acest nivel crescut de sănătate și, prin urmare, la capacitatea de reproducere, conchid specialiștii.