Sofia Vicoveanca, despre războiul din Ucraina: „Poate și nenorocirile mele au contribuit la acest mare necaz”

Publicat: 10 03. 2022, 12:03
Sofia Vicoveanca, despre războiul din Ucraina. Sursa: Captură/Vorbește Lumea

Sofia Vicoveanca a mărturisit că este îndurerată din cauza războiului din Ucraina și că se gândește permanent la mamele și copii care fug din țară. Artista a spus că poate și „nenorocirile” ei au contribuit la acest „necaz”.

Interpreta a trecut prin drama războiului în copilărie, odată cu anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, iar familia sa s-a confruntat cu seceta și foamea. Tatăl acesteia a fost luat prizonier de către sovietici, potrivit viva.ro.

 „Îmi cer iertare, dar astea sunt vremurile. Am slăbit 4 kilograme”

Invitată în platoul emisiunii Vorbește Lumea, cântăreața a spus că războiul din Ucraina îi trezește amintiri dureroase și le-a transmis telespectatorilor să fie mai buni, mai iertători și mai înțelegători.

„Să fim mai buni, mai iertători, mai înțelegători. Ce să spun? Nu știu. Nu depinde de noi, există un singur Dumnezeu. El hotărăște, el poate face minuni și să-l implorăm să-și lase mâna nevăzută peste lume spre liniște și pace. Nu știu ce să spun. Îmi pare rău. Îmi cer iertare, dar astea sunt vremurile. Am slăbit 4 kilograme”, a spus Sofia Vicoveanca la Vorbește lumea.

„Poate și nenorocirile mele au contribuit la acest mare necaz”

Interpreta a declarat că războiul poate fi și consecința răutății oamenilor și că este posibil ca și ea să aibă o contribuție la „acest mare necaz”.

„Poate și nenorocirile mele au contribuit la acest mare necaz. Cu toate că încerc să mă țin de cuvânt, să port obrazul unde îi e locul, nu la călcâi. Greșim uneori cu privirea. E foarte trist, e foarte amar”, a conchis cântăreața.

Când m-a luat mama în brațe și ne-am refugiat, nu am amintiri, nu aveam decât doi ani. Dar apoi, a venit tatăl din prizonierat de la ruși. Acum retrăiesc toate momentele de amar de jale, cu încărcătura mamei mele. Numai ea știe că toată bruma muncii adunate de-o viață a rămas acolo. A venit, eram mică, m-a luat în brațe, a luat ceva merinde, schimburi, dar nu a uitat să își ia cămașa și basmaua de mireasă. Ce i-o fi spus sufletul ei atunci, nu știu. Pe mine mă încarcă.

Eu trăiesc cumplit și mă mai rog la Dumnezeu să oprească setea și foametea și să întindă teritoriile, să se gândească la amarul oamenilor. Mereu zic așa „Doamne, facă-se Voia Ta’, că El hotărăște tot. Este foarte trist și sufletul meu plânge alături de cei care acum trăiesc vremuri pe care le-am trăi și eu și mama mea”, a povestit Sofia Vicoveanca, pentru WOWbiz.ro.