Analiză B1.ro / Cum este organizat sistemul de sănătate din România în comparație cu cel din Franța, considerat cel mai modern din UE, sau cel din Statele Unite (VIDEO)

Felul în care este organizat sistemul de sănătate din România a născut controverse în această săptămână, în condițiile în care ministrul Sănătății, Victor Costache, a pus în dezbatere publică un program de liberalizare a programelor de sănătate, pe care l-a motivat prin necesitatea ca pacienții să aibă posibilitatea de a-și alege medicul și spitalul în care au încredere.

În acest sens, B1.ro vă propune o analiză a felului în care arată în prezent sistemul asigurărilor de sănătate din România și o comparație cu cel din Franța, considerat a fi cel mai modern din Uniunea Europeană, și cel din Statele Unite, unul extrem de complicat și stufos care naște dezbateri politici extrem de serioase cu fiecare rând de alegeri.

ROMÂNIA

Asigurarea de sănătate este reglementata de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și asigură acces la servicii medicale gratuite cetățenilor români, în schimbul unei contribuții lunare.
Pe lângă asigurarea de sănătate de stat (“CASS”), care este obligatorie, poți opta și pentru o asigurare de sănătate privată, însă îți poti alege serviciile medicale de care vrei să beneficiezi.

Conform ultimelor modificări legislative, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2018, contribuția la CASS reprezintă 10% din salariul brut, fiind datorată de angajat și plătită de angajator.

Unul dintre beneficiile asigurării de sănătate de stat este că exista câteva categorii de persoane care beneficiază în mod gratuit (fără plata contribuției) de acest tip de asigurare: precum tinerii sub 18 ani, femeile însărcinate; soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; dar și alte categorii care sunt specificate precis în lege.

Este important de menționat faptul că persoanele care au peste 26 de ani și nu urmează cursurile unei instituții de învățământ superior și nici nu sunt angajate nu beneficiază de asigurare de sănătate de stat, implicit nici de servicii medicale gratuite. Cheltuielile vor fi suportate de stat numai în cazul în care este vorba de complicații majore care necesita o intervenție urgentă.

Conform Ordonanței de Urgență 18/2018, privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, persoanele care nu au venituri pot să se asigure opțional printr-o variantă unică de plata anuală a 10% din echivalentul a șase salarii minime brute.

Dreptul de asigurat în sistemul medical de stat încetează odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau ședere pe termen lung în România, în caz de deces sau dacă au trecut mai mult de trei luni de cand a fost achitată ultima contribuție.

Serviciile medicale care sunt garantate prin asigurarea de sănătate de stat sunt următoarele:

– Să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;
– Să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condițiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opțiunea este pentru un medic din altă localitate;
– Să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia, cu excepția situațiilor prevăzute în contractul-cadru;
– Să beneficieze de pachetul de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, în condițiile legii;
– Să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile impuse de contractul-cadru;
– Să efectueze controale profilactice, în condițiile stabilite prin contractul-cadru;
– Să beneficieze de servicii de asistență medicala preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
– Să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
– Să beneficieze de servicii medicale de urgență;
– Să beneficieze de unele servicii de asistență stomatologică;
– Să beneficieze de tratament fizioterapeutic și de recuperare;
– Să beneficieze de dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive de asistență;
– Să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
– Să li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul;
– Să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;
– Să beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în condițiile legii.

Aceste servicii sunt garantate numai în cazul în care medicul de familie susține necesitatea acestor servicii, prin acordarea unei trimiteri.
Asigurarea medicală privată nu este obligatorie, însă îți poți alege serviciile medicale de care vrei să beneficiezi, în funcție de polițele oferite de companiile de asigurări.

În ceea ce privește corporațiile sau firmele care vor să aleagă o poliță de asigurare pentru proprii angajați, tot mai multe au implementat deja în pachetul de beneficii standard și asigurarea privată de sănătate sau abonamentele la clinici private.

Prin lege, angajatorul este obligat să contribuie la plata asigurării de sănătate de stat. În urma recentelor modificari produse de Revoluția Fiscala, plata contribuțiilor sociale (CAS si CASS) a trecut de la angajator la angajat.

Referitor la asigurarea medicală privată, angajatorii optează pentru un pachet de servicii medicale în cadrul clinicilor private, astfel încât să crească nivelul de confort al angajaților, atât din punct de vedere al sănătății lor, cât și financiar.

În general, serviciile medicale care sunt incluse în asigurarea medicală privată pot să includă analize de laborator, consultații, investigații de specialitate, cheltuieli de spitalizare, intervenții chirurgicale și alte investigații imagistice, radiologie, etc. Aceste servicii pot să difere în funcție de tipul asigurării.

FRANȚA

În Uniunea Europeană, statele membre își stabilesc propriile norme cu privire la drepturile la prestații și servicii de asistență medicală, iar situația diferă mult de la stat la stat.

Sistemul asigurărilor de sănătate din Franța este considerat a fi unul dintre cele mai bune din lume. La fel ca în multe alte țări din Europa, sistemul este administrat de stat, prin asigurarea obligatorie.

Majoritatea medicilor lucrează în cabinete private, însă veniturile lor sunt obținute în mare parte din fondurile de asigurări, finanțate din sistemul public. Asupra acestor fonduri, însă, nu au și drept de managament. În schimb, guvernul francez este principalul responsabil pentru gestionarea financiară a sistemului de asigurări de sănătate, prin stabilirea unor prime, în raport cu veniturile oamenilor, și stabilirea prețurilor serviciilor și produselor.

Acest sistem ofera înapoi pacienților aproximativ 75% din costurile generale ale sănătății și 100% în cazul bolilor costisitoare sau a celor pe termen lung. De asemenea, acoperirile suplimentare medicale pot fi cumpărate de la asiguratorii privați care, de multe ori, sunt non-profit.

Întreaga populație trebuie să plătească asigurarea de sănătate obligatorie. Asiguratorii sunt companii non-profit, care negociaza în fiecare an cu guvernul finanțarea sănătății.

STATELE UNITE

În Statele Unite, sistemul de sănătate este unul privat, nu există fonduri de la guvern pentru majoritarea serviciilor, acestea fiind oferite cu condiții stricte pentru cetățenii cu venituri extrem de reduse sau pentru bătrâni.

Sistemul de sănătate din Statele Unite explicat de o româncă

Sistemul de sănătate este privit drept o afacere, una foarte profitabilă pentru cei care lucrează în sistemul asigurărilor de sănătate. Asigurarea de sănătate este obligatorie în SUA, aceste devenind astfel cu celebra Obamacare a fostului președinte. Cei care nu aveau asigurare erau obligați să plătească fie o amendă de 695 dolari pe an de persoană, fie un procent de 2,5% din venitul pe casă.

Asigurarea poate fi cumpără fie individual, dacă persoana lucrează la o companie care nu oferă acest lucru, fie direct prin intermediul angajatorului. Companiile cu peste 50 de angajați sunt obligate să ofere asigurare.

Pentru persoanele care își caută un job un detaliu important este ce tip de asigurare oferă compania, deoarecele unele sunt cele care asigură doar nivel basic și rămâne la angajat să plătească diferența, dar sunt și firme care oferă serviciile complete.

Asigurarea din SUA are 3 elemente importante. Unul dintre acestea este „premiums” adică suma plătită pe lună pentru asigurarea medicală, la care se adaugă suma plătită de companie pentru asigurare.

Mai exact o valoare „deductibilă” care reprezintă suma pe care o plătește persoana din buzunar pentru ca asigurarea să se activeze. Suma aceasta diferă în funcție de tipul de asigurare fiind invers proporțională cu cea din „premiums”.

La acesta se adaugă „co-insurance” care este termenul pentru momentul în care asigurarea începe să acopere din cheltuielile medicale. Din momentul respectiv, pacientul mai plătește doar 20% din factura medicală în timp ce asigurarea acoperă restul.

În final mai există o ultimă sumă intitulată „max out of pocket” care reprezintă suma maximă pe care pacientul o plătește pe an, iar după ce se ajunge la suma maximă asigurarea plătește 100% din costurile medicale.

Cu toate acestea, orice procedura medicală pe care pacientul trebuie să o facă trebuie să treacă și prin aprobarea firmei de asigurări medicale.

Mai există și contul HHS în care fiecare persoană poate să aleagă ce sumă de bani să pună deoparte pentru facturi medicale, aceștia banii putând fi cheltuiți în orice moment.

Cum este sistemul de sănătate din SUA pentru străini