În fiecare an, la data de 23 aprilie, biserica creștină îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtător de biruință, ocrotitorul naturii înverzite al vitelor și al oilor.
Este unul dintre cei mai importanți martiri ai credinței ortodoxe, iar peste 900.000 de româniîi poartă numele.
Sfântul Gheorghe este protectorul Moldovei, chipul său fiind reprezentat pe steagul Voievodului Ștefan cel Mare, dar și a Forțelor Tereastre Române, a cărei zi coincide cu sărbătorirea martirului.
Acesta a trăit pe vremea Împăratului Dioclețian (aproximativ 280 d.Hr.), și dând dovadă de vitejie, a fost recrutrat ca ofițer superior în Garda Imperială Romană.
În ciuda decretului împotriva creștiniloremis de Dioclețian în anul 303, a refuzat porunca de a se închina zeilor păgâni și a fost supus la torturi groaznice: întemnițat, bătut, pe trupul lui au fost așezate bucăți mari de piatră, tras pe roată, otrăvit, dar nimic nu l-a făcut să renunțe la credința sa.Uimiți de faptul că a îndurat atâta durere, fără să crâncească și a supraviețuit, mulți oameni, dar și soția lui Dioclețian, Împărăteasa Alexandra, au ales să urmeze calea creștinismului.
În cele din urme, Sfântul a fost decapitat din ordinului Împăratului.
În iconografie, Sfântuleste de cele maimulte ori înfățișatcălare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur.
Se spune că în acele timpuri în orașul Silene din Libia un balaur se ascundea în apele unuia dintre cele mai importante lacuri de aprovizionare a orașului.
Bestia ar fi pus pe fugă de mai multe ori armata care venise să lupte împotriva lui. Când se apropia de cetate, balaurul îiucidea pe toți cei care-i ieșeau în cale. Localnicii îi ofereau în fiecare zi câte două oi, iar când nu au mai fost oi, fiica regelui a fost aleasă să fie sacrificată.Văzând una ca asta, Mucenicul a făcut semnul crucei aspra balaurului și l-a străpuns cu lancea, iar pe fată a salvat-o de la pieire. Regele i-a oferit o mare averea, însă el a împărțit-o săracilor. Aflând de această minune, localnicii au primit botezul creștinesc.
Potrivit calendarului popular, această zi marchează începutul anului pastoral.
În credința populară se spun că atunci când broștele cântă pentru prima dată, Sfântul Gheorghe ia cheilede la Sfântul Dumitru și deschide porțile naturii.
În satele de munte, ca semn de sărbătoare, bărbații pun crengi înverzite de salcie la stâlpii porților, la ferestre,uși, în grajduri și la mormintele celor dragi, pentru a alunga forțele răului. Rămurele se păstreză de-a lungul anului pentru că se crede că sunt leacuri pentru boli sau sunt puse în hrana animalelor. Împotriva strigoilor, se pune lângă poarta casei şi la intrarea în grajd o grapă, aşezată cu dinţii în sus. Tot pentru a învinge energiile negative, gospodarii trebuie să se spele dis-de-dimineață cu apă din fântână pe față și apoi cu aghismă.
În acestă zi se tocmesc ciobanii care vor avea grijă de oi până la Sfântul Dumitru.
Fetele care vor să se căsătorescă seamănă ustoroi pe care îl păstreză până anul viitor, iar feciorii pleacă în căutarea “ierbii fiarelor”, planta miraculoasă care deschide orice lacăt.
Potrivit tradiției, cine doarme de Sfântul Gheorghe va fi somnoros și va dormi tot anul, pentru că va lua somnul mieilor.