Adormirea Maicii Domnului (15 august) este cea mai importantă sărbătoare creștină a sezonului cald,  fiind considerată de teologi drept „Paștele verii”.

Este cea mai cunoscută în popor din acest anotimp şi cea mai importantă săărbătoare din cele închinate Născătoarei de Dumnezeu.

În această zi, ortodocşii petrec pentru că moartea şi îngroparea nu sunt umbrite de tristeţe ci de bucuria învierii în viaţa veşnică şi de înalţarea la cer a Maicii Domnului.

Politică - 28 mar, 16:23

Guvernul clarifică „speculațiile” din mediul online. Precizări despre alegerile prezidențiale

Adormire în sens obişnuit înseamnă „înviere” în sens creştin iar  Sfânta Fecioară este sărbătorită de două ori pe an: o dată pe 15 august, când este Adormirea Maicii Domnului, și a doua oară pe 8 septembrie, când se celebrează Nașterea Maicii Domnului.

De ce ortodocşii petrec în loc să plângă moartea Fecioarei Maria? Este sărbătoarea mutării sale la cer cu trupul!

Praznicul Adormirii Maicii Domnului sau „Paștele verii”, adevereşte credinţa ortodocşilor şi catolicilor în Înviere.

Spre deosebire de Iisus, Fecioara nu a înviat prin propria putere ci, conform dogmelor amintite, a fost dusă în Împăraţia Cerurilor chiar de către îngeri: Sfinții Părinți afirmă că după cum trupul ei a rămas integru, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune latrecerea sa de la viața pământească la cea cerească.

Importanța calendaristică a Sântămăriei Mari este subliniată de postul de două săptămâni care o prefațează (1-14 august). Postul Adormirii Maicii Domnului este stabilit de Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare dar și a postului prin care ea însăși s-a pregătit, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice.

Adormirea Maicii Domnului îi uneşte pe creştinii ortodocşi şi catolici în bucuria pascală deoarece aceştia mărturisesc că Născătoarea de Dumnezeu se află acum în stare de înviere.

Potrivit tradiției, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea Mântuitorului şi fost înștiințată de îngerul Gavriil de ziua în care va trece la cele veşnice.

Maica Domnului are în calendarul ortodox nouă zile de pomenire

Acestea sunt (8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului, 31 august – Punerea in racla a brâului Maicii Domnului).

Praznicul Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) ocupă un loc special în calendarul bisericesc, fiind serbat la începutul toamnei, adică în prima lună a anului bisericesc.

Ziua de 1 septembrie marchează în Biserica Ortodoxă începutul noului an bisericesc.

Anul bisericesc se încheie în luna august. Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, este sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria

Sântămăria Mică (8 septembrie) este, în calendarul popular, hotar astronomic între vară și iarnă, marcat de închiderea pământului pentru reptile și insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre țările calde, de schimbarea pălăriei cu căciula, de târgurile și iarmaroacelor pline de roade. Sosirea acestei zile indica țăranului activitățile practice care urmau a fi efectuate: culegerea ultimelor plante și fructe de leac din an, bătutul nucilor, începerea culesului viilor dar și semănatul grâului, orzului sau secarei.

Maica Domnului reprezintă cea mai puternică venerare a femeii în cultul creştin

Din cauza lipsei de copii, Ioachim și Ana erau priviți ca fiind blestemați. Dumnezeu a ascultat rugăciunile lor și a trimis pe îngerul Său să le vestească faptul că vor avea un copil care va da trup omenesc lui Dumnezeu Fiul. Din acest motiv, Sfânta Fecioară Maria se bucură în Biserica Ortodoxă de un cult deosebit, de o supravenerare, fiind socotită „mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii”.

La final de secol 13, în Imperiul Bizantin, luna august a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu.  Maica Domnului este venerată prin pelerinaje în zeci de țări.

De menționat este şi că în trecut scurtul post al verii dinaintea sărbătorii era unul sever, ținut cu strictețe, cu o singură dezlegare la pește, pe 6 august.

Sărbătoarea de 15 August, cunoscută drept Adormirea Maicii Domnului, face ca tradițiile religioase și folclorice să se împletească și să lase loc unui lung șir de rânduieli străvechi: este zi de praznic, deci astăzi se oferă pomeni pentru cinstirea celor adormiţi dar se petrece şi de Ziua Marinei, Maica Domnului fiind patroana spirituală a oamenilor mării.

În acestă perioadă se organizează pelerinaje a mănăstirile cu hramul său

Tot astăzi se deschide un important sezon de nunți (16 august – 14 noiembrie)

Astăzi, se dă startul începerii târgurilor și iarmaroacelor de toamnă.

De 15 august încep praznicele de pomenire a morților și pomenile date pentru cei în viață, explică Ion Ghinoiu în cartea Calendarul țăranului român – Zile și mituri.

Adormirea Maicii Domnului la romano-catolici

Sărbătoarea celebrată în ziua de 15 august, dedicată Sfintei Fecioare Maria, este una din cele mai vechi celebrări ale creștinătății.

Este menționată deopotrivă în Răsărit și în Apus încă din secolele VI-VIII cu nume oarecum diferite și totuși complementare: „Adormirea Maicii Domnului”, în Răsărit, și „Ridicarea la cer a Maicii Domnului”.

Data de 15 august a fost aleasă întrucât ea coincide cu consacrarea la Ierusalim a primei biserici dedicate Mariei, „mama lui Isus, Fiul lui Dumnezeu”, în secolul al V-lea, la puțin timp după Conciliul din Efes (431).

În credinţa Bisericii Romano-Catolice, sărbătoarea este denumită și Înălţarea Fecioarei Maria (sau Ridicarea la cer), cu referire la ridicarea trupului și sufletului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ, venerare asemănătoare cu cea ortodoxă.

Termenul „adormire” este cel mai vechi care se foloseşte în legătură cu sfârşitul vieţii Maicii Domnului iar sărbătorirea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Mauriţiu. La Roma a fost decretată de către un papă grec, Sergiu I.

Adormirea Maicii Domnului este celebrată de romano-catolici printr-un program intens de rugăciuni (de exemplu ruga Sfântului Rozariu, Sfânta Liturghie, Adorațiile și Vigilia).

Un lucru specific pentru romano-catolici ține de o practică religioasă denumită „novena”, nouă zile de rugăciuni înaintea marii sărbători.

Fecioara Maria în tradițiile populare

August poartă numele împăratului roman Augustus și în funcție de regiune, românii îi spuneau în graiul popular ”Augustru”, ”Gustar”, ”Secerar” sau ”Măsălariu”.

August începe cu cele două săptămâni de post de dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului – Postul Sântămăriei, cea mai importantă sărbătoare fiind ”Probejenia” (dezlegare la pește), pe 6 august; despre acest post se spunea că ”ar fi rupt din Postul Paștelui” și că este mult mai ușor de ținut decât celelalte posturi din an, fiindcă este o perioadă plină de fructe, legume și zarzavaturi, conform lui Ion Ghinoiu. Acesta menţionează: „La trecerea de la vară la toamnă, calendarul popular păstrează amintirea morții și renașterii Zeiței – Mumă, peste care Părinții Bisericii Creștine au suprapus moartea (Adormirea) și nașterea Fecioarei Maria. Prin inversarea evenimentelor care închid și deschid viața Sfintei creștine – mai întâi moartea (15 august) și apoi se naște (8 septembrie), Biserica Creștină a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai întâi reprezentarea mitică ajunsă la vârsta senectuții, în cazul de față Sântămăria Mare, și apoi se naște Sântămăria Mică”.

În calendarul popular, luna august este intens în activități economice și agricole ce trebuiesc îndeplinite la timp și cu rapiditate (seceriș, cosit, întreținerea culturilor) dar numărul sărbătorilor este mai mic decât în alte luni.

Era invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei și pentru ușurarea nașterii.

La Sfântă se rugau azi și păgubiții pentru prinderea hoților.

Este prezentă și în basmele românilor unde ajută eroii să iasă din impas, însă pedepsește cu asprime când cineva îi încalcă ordinele, vindecă boli grele, redă orbirea fiicei orbite de mama vitregă și ajută fiica harnică să se mărite cu fiul împăratului.

Este un moment important în calendarul popular: se încheie „văratul” oilor la munte, bărbații își schimbau pălăria cu căciula, se interzicea scăldatul în apa râurilor ”spurcată” de cerb, se angajau paznicii la vii; superstiţiile interzic să dormi pe prispă dar și să mături prin casă.

Fecioara Maria apare sub diferite nume în panteonul românesc

Cele mai cunoscute dintre acestea sunt Sântămăria Mare și Sântămăria Mică, dar și Precista(n.r. înseamnă, cu referire la Fecioara Maria, imaculată, neprihănită; de o curățenie a credinţei desăvârșite).

Este cea mai îndrăgită şi venerare a femeii la români.

Se spune sau nu „La mulți ani” pe 15 august, de Sfânta Maria?

Conform credinţei ortodoxe sau catolice amintite, avem motive de bucurie și putem spune liniștiți „La mulți ani” și pe 15 august, nu doar pe 8 septembrie.