Semnal de alarmă tras de specialiști: Luna se micșorează. Pe satelitul natural au loc cutremure

O regiune a Lunii, care se află în centrul atenției omenirii, deoarece ar putea conține gheață sau apă, ar putea fi mai puțin ospitalieră decât se credea, potrivit unei noi cercetări.

Interesul pentru polul sudic lunar a crescut anul trecut, când misiunea Chandrayaan-3 a Indiei a făcut prima aterizare uşoară cu succes în zonă, la doar câteva zile după ce nava spaţială rusă Luna-25 s- a prăbuşit în timp ce încerca aceeaşi performanţă. NASA a selectat regiunea ca loc de aterizare pentru misiunea sa Artemis III, care ar putea marca revenirea astronauților pe Lună încă din 2026, iar China are, de asemenea, planuri de a crea acolo habitate viitoare.

Pe Lună au loc cutremure care durează și câteva ore

Dar acum, un studiu finanțat de NASA trage un semnal de alarmă, scrie CNN: pe măsură ce miezul lunii se răcește și se micșorează treptat, suprafața ei dezvoltă cute – precum un strugure care se micșorează într-o stafidă – care creează „cutremure lunare” care pot dura ore întregi, precum și alunecări de teren. La fel ca restul suprafeței satelitului natural, zona polului sud – care face obiectul unui interes atât de mare – este predispusă la aceste fenomene seismice, ceea ce ar putea reprezenta o amenințare pentru viitorii coloniști și echipamente umane.

Eveniment - 15 nov, 07:29

Cutremur în Timiș, vineri dimineața. Ce magnitudine a avut

„Acest lucru nu este pentru a alarma pe nimeni și cu siguranță nu pentru a descuraja explorarea acelei părți a polului sudic al Lunii”, a declarat, potrivit CNN, autorul principal al studiului, Thomas R. Watters, cercetător senior emerit în cadrul Centrului pentru Studii Pământene și Planetare al Muzeului Național al Aerului și Spațiului, „ci pentru a atrage atenția asupra faptului că Luna nu este acest loc benign unde nu se întâmplă nimic”.

Care este sura cutremurelor

Luna s-a micșorat cu aproximativ 45 de metri în circumferință în ultimele câteva milioane de ani – un număr semnificativ în termeni geologici, dar prea mic pentru a provoca vreun efect de undă pe Pământ sau la ciclurile de maree, potrivit cercetătorilor.

Pe suprafața lunii, însă, este o altă poveste. În ciuda a ceea ce ar putea sugera aspectul său, luna are încă un interior fierbinte, ceea ce o face activă din punct de vedere seismic.

„Există un nucleu exterior care este topit și care se răcește”, a spus Watters, adăugând: „Pe măsură ce se răcește, luna se micșorează, volumul interior se schimbă, iar crusta trebuie să se adapteze la această schimbare – este o contracție globală, la care contribuie și forțele mareice de pe Pământ”.

Deoarece suprafața Lunii este fragilă, această tracțiune generează fisuri, pe care geologii le numesc falii.

„Se crede că Luna este acest obiect mort din punct de vedere geologic, unde nu s-a întâmplat nimic timp de miliarde de ani, dar acest lucru este departe de adevăr”, a spus Watters.

„Aceste falii sunt foarte tinere și se întâmplă lucruri. De fapt, am detectat alunecări de teren care au avut loc în perioada în care Lunar Reconnaissance Orbiter s-a aflat pe orbita Lunii”, a mai menționat el.

Lunar Reconnaissance Orbiter, sau LRO, al NASA, a fost lansat în 2009 și cartografiază suprafața Lunii cu diverse instrumente.

În noul studiu, publicat la 25 ianuarie în The Planetary Science Journal, Watters și colegii săi au folosit datele colectate de LRO pentru a face legătura între un cutremur puternic pe Lună – detectat cu instrumentele lăsate de astronauții de pe Apollo în urmă cu peste 50 de ani – și o serie de falii la polul sud lunar.

„Știam din experimentul seismic Apollo, care a constat în patru seismometre care au funcționat pentru o perioadă de aproximativ șapte ani, că au existat aceste cutremure lunare de mică adâncime, dar nu știam cu adevărat care era sursa”, a adăugat Watters.

„Știam, de asemenea, că cel mai mare dintre cutremurele lunare de mică adâncime detectate de seismometrele Apollo a fost localizat în apropierea polului sud. A devenit un fel de poveste polițistă încercarea de a ne da seama care era sursa și se pare că aceste falii tinere sunt cel mai bun suspect”, a mai precizat el.

Cel mai puternic cutremur înregistrat a avut o magnitudine echivalentă cu 5,0. Pe Pământ, acest lucru ar fi considerat moderat, dar gravitația mai mică a Lunii l-ar face să se simtă mai rău, a spus Watters.

„Pe Pământ, ai o gravitație mult mai puternică care te ține atașat de suprafață. Pe Lună, aceasta este mult mai mică, astfel încât chiar și o mică accelerație la sol te va face să te ridici din picioare, dacă mergi pe jos”, a spus el. „Acest tip de zguduială poate începe să arunce cu adevărat lucrurile într-un mediu cu gravitație scăzută”.

Implicații pe termen scurt vs. pe termen lung

Concluziile studiului nu vor afecta procesul de selecție a regiunii de aterizare a Artemis III, iar acest lucru se datorează scopului și duratei misiunii, potrivit coautorului studiului și cercetătorului planetar de la NASA Renee Weber.

„Acest lucru se datorează faptului că estimarea frecvenței cu care o anumită regiune se confruntă cu un cutremur pe Lună este dificil de realizat cu precizie și, la fel ca în cazul cutremurelor, nu putem prezice cutremurele lunare”, a declarat Weber. „Cutremurele lunare puternice de mică adâncime sunt puțin frecvente și reprezintă un risc scăzut pentru misiunile pe termen scurt pe suprafața lunară”.

NASA a identificat 13 regiuni de aterizare candidate pentru Artemis III în apropierea polului sudic lunar, a adăugat ea, folosind criterii precum capacitatea de a ateriza în siguranță în regiune, potențialul de a îndeplini obiectivele științifice, disponibilitatea ferestrei de lansare și condiții precum terenul, comunicațiile și iluminarea. În cadrul misiunii, doi astronauți vor petrece aproximativ o săptămână trăind și lucrând pe suprafața lunară.

Cu toate acestea, a spus Weber, pentru o prezență umană pe termen lung pe Lună, procesul de selecție a locației ar putea într-adevăr să țină cont de caracteristicile geografice, cum ar fi apropierea de caracteristicile tectonice și de teren.