Șefa Curții Supreme avertizează: Prorogarea ordonanței înseamnă doar AMÂNAREA ei. Cred că toată lumea își dorește ABROGAREA. URGENȚA în acest caz nu se justifică. Sunt decizii ale CCR din 2009 ce nu au fost puse în practică

Cristina Tarcea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a explicat diferența dintre abrogarea și prorogrea unei ordonanțe de urgență, adică variantele pe care Guvernul Grindeanu le ia duminică în calcul în ceea ce privește OUG de modificare a legsilației penale.

”Prorogare înseamnă amânare. Prorogarea doar prelungește termenul de zece zile după care ar trebui implementată ordonanța de urgență. În cazul unei abrogări, în schimb, ordonanța de urgență își va înceta efectele din toate punctete de vedere.

Ordonanța de urgență 13 viza normele de procedură și de drept material. Normele de procedură vizau Codul de procedură penală, iar cele de drept penal vizau Codul penal. Normele de procedură sunt de imediată aplicare. În ordonanță, termenul de 10 este prevăzut pentru normele de drept material. Ele nu și-au produs efectul. Nu se pune problema aplicării lor dacă se decide abrogarea”, a explicat Tercea.

Eveniment - 19 nov, 17:53

Încă o problemă legată de recalcularea pensiilor. Cum a tranșat situația Curtea Supremă

În schimb, a mai declarat aceasta, normele de procedură din ordonață au avut aplicabilitate imediată. Ele sunt acum în vigoare și își produc efectele. Dacă se va decide abrogarea, se va revenila vechile dispoziții. Totuși, nu se poate stabili pentru moment amplitudinea efectelor aplicării acestor norme deoarece încă nu se cunoaște numărul de situații ce au fost vizate.

”Toată lumea cred că își dorește abrogarea”, a mai declarat președintele ÎCCJ.

Totodată, șefa Înaltei Curți a explicat și de ce nu este justificată urgența în cazul ordonanței adoptate de Cabinetul PSD-ALDE, act care a scos sute de mii de oameni în stradă.

”Când legislația nu a permis punerea în executare a unor decizii ale Curții Constituționale, s-a recurs la ordonanța de urgență. Chiar noi (ÎCCJ- n.r.) am solicitat legiferarea prin OUG când, după o decizie a CCR din octombrie, s-a modificat regimul juridic al recursului în casație. Pentru că nu aveam instrumentele necesare de punere în aplicare a deciziei CCR, am cerut legiferarea prin OUG.

De data aceasta, însă, sunt luate în calcul decizii de interpretare a CCR”, a continuat Tercea.

Aceasta a explicat și situația legată de definiția abuzului în serviciu. Curtea Constituțională a recomandat doar ca sintagma ”în mod defectuos” să fie înlocuită cu ”prin încălcarea legii”. Guvernul Grindeanu a justificat urgența adoptării ordonanței prin faptul că definiția abuzului în serviciu trebuie să fie în acord cu această decizie a CCR. Tarcea, în schimb, a clarificat faptul că urgența nu se justifică deoarece ”nu-l împiedică nimic pe judecător să aprecieze singur ce a fost cu încălcarea legii și ce nu a fost”.

În opinia Cristinei Tarcea, totul trebuie rezolvat nu prin ordonanță de urgență, ci prin procedură parlamentară, după o consultare transparentă.

”Constituția, când abilitează Guvernul să dea o OUG, vorbește de o situație excepțională. Or ce înseamnă o situație excepțională? Este aceea în care, dacă ne raportăm la deciziile CCR, nu sunt pârghii prin care ele să poată fi puse în aplicare. Ceea ce nu e cazul.

Orice decizie a CCR este obligatorie pentru toate instituțiile și toate instanțele. Chiar dacă nu e o lege care să intervină asupra unui text de lege criticat de CCR, instanțele sunt obligate să țină cont de decizia CCR.

Sunt decizii ale CCR, mai ales în materie civilă, din 2009 care nu au fost puse în practică printr-o modalitate legislativă și care nu au creat probleme de aplicare în instanțe”, a mai declarat șefa Curții Supreme.