Astăzi se împlinesc 154 de ani de la înfăptuirea unirii principatelor române Moldova şi Ţara Românească. Practic, acest moment istoric este strâns legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza care a fost ales ca domnitor al ambelor principate.
Unificarea principatelor române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă alipirea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Acest eveniment istoric a fost strâns legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, cel care a fost ales domnitor al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti pe 24 ianuarie 1859. Unirea celor două principate a fost un proces complex ,bazat pe apropierea culturală şi economică între cele două state. Procesul a început în anul 1848. Atunci s-a realizat uniunea vamală între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Deznodământul războiului Crimeii, petrecut între 1853 şi 1856, a dus la un context favorabil realizării unirii. Convenţia de la Paris din anul 1857 a dus la o înţelegere între marile puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între două ţări , cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. După ce Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al celor două state, în anul 1862 , acesta a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în anul 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.