Scriitorul Răsvan Popescu îşi lansează sâmbătă, 20 noiembrie, volumul de poezii “Protestul brazilor de Crăciun”. Lansarea are loc de la ora 17, online, pe gaudeamus.ro.
“Imaginați-vă literatura ca pe o casă mare și veche de când lumea. La parter este bine instalată Proza, cu încăperi largi pentru schiță, nuvelă, roman. La subsol, mai înghesuite, reportajul literar, eseistica, memorialistica, cartea biografică… În cazul meu aș pune și scenaristica într-o debara.
La etaj este Poezia, ca o formă mai înaltă de sublimare, de cuprindere a naturii umane. O formă sintetică, uneori criptată, foarte densă, alteori eterată. Mai sus e cerul. Eu am locuit sau mai degrabă am trecut prin toate. De câțiva ani m-am mutat în poezie.
Scriu poeme narative, epice, în care mereu se întâmplă câte ceva. Se cunoaște că vin din proză. Primul meu volum s-a chemat “Pisici pe acoperiș” și în ciuda aparențelor nu era o carte pentru copii.
Dimpotrivă ! Trebuie să apuci să trăiești destul ca să înțelegi. Am scris acolo despre copilărie, nostalgie, risipire…
Despre rădăcinile mele, satul meu, așezat în rostul lui firesc, rânduieli vechi, despărțirea de figuri paterne, oameni care au fost, cum le spun eu, mai înainte adormiți.
Pentru mine e o lume dispărută, pierdută! Armonia pierdută!
În volumul “Protestul brazilor de Crăciun” vin în prezent și în urban, la agenda zilelor noastre. Despre căutarea lui Dumnezeu pe internet, angoasele omului modern, înstrăinarea lui, criza relațiilor în pandemie, derizoriul războaielor moderne, geopolitica, suferințele climatice, literatura ajunsă un hobby într-o lume de necititori!
Par teme aride și totuși se pot aborda cu mijloace lirice, iată pariul meu!
Însă de data aceasta apelez la un limbaj mai degajat, colocvial, ironic, cu neologisme din engleză și chiar împrumuturi din argou. Limba română încă are loc de creștere. O să vă contrariez. Îmi place contrastul dintre gravitatea temei și limbajul lejer. Cartea este o contestare, o revoltă, dar una mascată, deghizată”, a declarat Răsvan Popescu, cu prilejul lansării noului volum.
„Răsvan Popescu este un caz special în cadrul generației sale. Dacă ceilalți colegi de vârstă literară au debutat ca poeți, încercându-și mai apoi puterile în proză, Răsvan Popescu, este cunoscut mai ales ca romancier și scenarist. Ca dovadă, este, în același timp, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Cineaștilor. Merită adăugată și activitatea de jurnalist, concretizată, de asemenea, în pagini de proză ce merită parcurse de cei care doresc să înțeleagă ce ni s-a întâmplat în ultimele decenii. (…)
Ca și în volumul anterior, Pisici pe acoperiș, apărut cu puțin timp în urmă, Protestul brazilor de Crăciun este o meditație privind condiția umană, o meditație impregnată de (auto)ironie, în care cei Răzvan cel matur, ținându-se de mână cu copilul care a fost, cu toate amintirile legate de o mamă care nu l-a născut niciodată pe de-a-ntregul, un tată eteric și o bunică, Maman, cu care și-au împărțit, pe rând, copilăria, face o incursiune printr-un fel de Muzeu al Omului. În care, firește, unul dintre interlocutori este Dumnezeu însuși căruia, socotește autorul, nu prea avem de ce să-i fim recunoscători. Iar printre poetul și prozatorul din Protestul brazilor de Crăciun se ițește, din când în când, jurnalistul Răsvan Popescu care ne relatează, cu aceeași ironie, dar empatică, nu cinică, despre problemele contemporaneității, de la războaiele lipsite de sens din Orient și până la încălzirea globală”, afirmă Varujan Vosganian, care prefaţează cel mai recent volum al lui Răsvan Popescu.