Românul nu ştie decât de frică: Politicienii speculează cinic fobiile tuturor. A devenit politică de stat, iar diverşi indivizi lipsiţi de scrupule ne manipulează şi ne asmut unii împotriva altora

Românul pare să nu știe decât de frică. Politicieni, oameni de afaceri sau rude ale acestora au prejudiciat bugetul de stat ani la rând, până în momentul în care șefa DNA a pornit campania anticorupție, umplând până la refuz închisorile cu vedete din toate domeniile.

“Frica nu este un semn al unei societăți sănătoase, ba dimpotrivă”, afirmă jurnalistul Florin Negruțiu, dar “românul nu știe decât de frică”, adaugă acesta într-un articol publicat pe Gândul.info.

“Frica nu ne bagă regulile în cap, ci reprezintă doar o lesă cu care diverşi indivizi lipsiţi de scrupule ne manipulează şi ne asmut unii împotriva altora. Mulţi îşi spun că ordinea poate fi impusă doar de o mână de fier, care să-i facă pe hoţi să ştie de frică. Mitul lui Vlad Ţepeş este, de aceea, mai popular ca oricând. Cetăţenii îşi pun speranţa şi încrederea în instituţiile de forţă, care pot impune legea sau îi pot face pe cei necinstiţi să tremure: Armată, DNA, Poliţie, Jandarmerie”, scrie Negruțiu.

Politicienii abuzează și ei de această fobie  românilor, părând a fi devenit politică de stat. De la campania prezidențială, la acțiunea ANAF, aceste campanii nu au făcut altceva decât să sperie românul de rând.

“Ultima campanie electorală a fost un exemplu clasic de manipulare a fricii: pensionarilor li s-a spus, prin poştă, că dacă vor vota un anumit candidat, acesta le va tăia pensia. Evident, o minciună şi o manipulare la scară naţională. Evident, nimeni n-a plătit pentru asta.

Campania dezmăţată de imagine a ANAF-ului şi a politicianului care a comandat-o, cu descinderi televizate la restaurante şi covrigării, cu coloane de maşini de la Antifraudă defilând pe autostradă ca să transmită un semnal comercianţilor care nu dau bon fiscal, cu luarea la bani mărunţi a chelnerilor şi taximetriştilor care nu dau bon pentru bacşiş, a fost  menită să bage frica în micii întreprinzători.

Tot frica îi face pe şoferi să n-o calce prea tare: frica de amenzi, de pierderea carnetului, mai puţin frica de accidente.”, este de părere Negruțiu.

Frica poate fi dăunătoare unei societăți, iar la români se practică încă prin primii ani de viața.

“Le transmitem inconştient copiilor noştri moştenirea fricii. Dacă nu eşti cuminte, vine bau-bau. Dacă nu mănânci, vine Poliţia. Dacă intri în noroi, îţi dau la fund. Dacă eşti rău, vine ţiganul şi te ia în sac (o ameninţare condamnabilă azi din atâtea puncte de vedere, dar care, acum vreo 30 de ani, la noi, în Ardeal, era naturală: era normal să sperii copiii cu ţiganul, deşi ţiganii noştri cu pălării şi mustăţi lungi erau paşnici, făceau căldări, nu luaseră niciodată niciun copil). Încă ne educăm copiii în spiritul cazon al fricii de pedeapsă. Ne e uşor să le speriem inima, ne e mai greu să le deschidem mintea, să-i învăţăm să respecte regulile spre propriul folos, iar dacă regulile sunt greşite, să aibă curajul să o spună şi să încerce să le schimbe. Să nu accepte agresiunea imposturii şi a lipsei de valoare. Să nu le fie frică să arate prostia, abuzul şi nedreptatea. Altfel, vor deveni nişte cocoşaţi în faţa ghişeelor şi a puternicilor zilei, ca mulţi dintre părinţii lor”, se mai arată în articol.