Reacțiile familiei îndoliate, explicate de un profesionist al pompelor funebre
Moartea este singura certitudine a vieții, însă, atunci când ea lovește în interiorul familiei, într-una dintre cele mai apropiate persoane, nu vom ști niciodată cum să reacționăm „corect”, indiferent cât de previzibil ar fi momentul (din cauza vârstei înaintate sau a unei boli în stadiu terminal).
Cu alte cuvinte, în clipa în care o rudă, fie că vorbim despre un părinte, bunic, frate sau mai ales copil, trece în neființă, vom fi cuprinși de un amalgam de sentimente, de la tristețe și neputință la disperare și furie, surprinzându-ne pe noi înșine. Pentru a afla care sunt implicațiile psihologice ale dispariției mai mult sau mai puțin fulgerătoare a unui om drag, am stat de vorbă cu reprezentantul unei firme de pompe funebre.
Este vorba despre Casa Bucur, firmă cu o ofertă completă de produse și servicii funerare in Apusului și Bulevardul Iuliu Maniu din Sectorul 6. Acesta ne-a făcut o mărturisire surprinzătoare, ajutându-ne să înțelegem că nicio reacție nu este deplasată în momentul unei astfel de pierderi, din cauza șocului emoțional.
„Avem o experiență îndelungată pe această piață foarte specifică și, de-a lungul anilor, am interacționat cu mii de clienți îndurerați, persoane de toate vârstele și din toate mediile, care tocmai își pierduseră pe cineva drag. Astfel, am înțeles că orice trăire este normală, bineînțeles în limitele decenței. Însă, în mod natural, majoritatea oamenilor trec prin cele 5 stadii psihologice ale durerii”, explică reprezentantul firmei de pompe funebre din Bulevardul Iuliu Maniu și Apusului.
Conștientizarea, o „punte” între negare și furie, respectiv depresie și acceptare
Cele cinci etape ale gestionării oricărei mari suferințe morale sunt următoarele: negarea („Nu mi se poate întâmpla mie!„), furia („De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?„), negocierea („Eu fac asta, tu faci asta„), depresia („S-a întâmplat cu adevărat!„) și acceptarea („Asta este ceea ce s-a întâmplat„). Aceste cinci praguri psihologice se aplică și în cazul decesului unei persoane dragi, cu mențiunea că negocierea are loc mai degrabă cu sinele decât cu un alt om. „La început, în mod evident, nimeni nu vrea să accepte că o rudă atât de apropiată a trecut în neființă și nu o vor mai vedea niciodată. Apoi, însă, pe măsură ce data înmormântării se apropie, se ajunge în etapa a doua, a furiei”, explică profesionistul în servicii funerare complete.
„Negocierea, un stadiu crucial între negare și furie, pe de-o parte, respectiv depresie și acceptare, pe de altă parte, are loc în sinea persoanei în cauză și reprezintă, practic, momentul în care interiorizează realitatea și se pregătește să treacă de la șocul emoțional puternic al pierderii la durerea profundă a lipsei pe termen lung a soțului, părintelui, copilului etc. Va urma, în mod evident, o perioadă de doliu, urmată de revenirea treptată la viața normală, cu lipsurile de rigoare”, spune reprezentantul Casei Funerare Bucur. Cu alte cuvinte, negocierea este sinonimă cu conștientizarea deplină a decesului persoanei dragi, iar această conștientizare poate surveni înainte, după sau chiar în timpul înmormântării. În concluzie, orice om este diferit, iar orice situație particulară este tratată cu maximum de înțelegere, profesionalism și respect de către profesioniștii în pompe funebre.