Râuri care curg în sus sub gheața Antarcticii: O lume ascunsă care ar putea accelera creșterea nivelului mării

Sub calota glaciară a Antarcticii, groasă de peste un kilometru, oamenii de știință au descoperit o rețea complexă de munți, văi, lacuri și râuri care nu doar că există într-un peisaj ascuns, dar unele dintre ele parcurg direcții contrare gravitației – curgând „în sus”, sub presiunea enormă a gheții de deasupra relatează National Geographic.

Această lume subglaciară a fost cartografiată pe parcursul a două decenii de cercetări, folosind radare care penetrează gheața, măsurători gravimetrice și magnetice. Descoperirile recente, publicate pe 20 martie în Nature Communications, sugerează că aceste râuri ascunse ar putea avea un rol semnificativ în accelerarea pierderii gheții și, implicit, în creșterea nivelului mării.

Râuri sub presiune: Apa poate urca sute de metri în pante subglaciare

Potrivit cercetătoarei Christine Dow, glaciolog la Universitatea din Waterloo (Canada), echipa sa a identificat râuri care curg de la zone cu presiune ridicată – unde gheața este mai groasă – către regiuni cu presiune mai mică, chiar dacă acest lucru înseamnă urcarea pe pante abrupte. Acest fenomen este posibil datorită presiunii uriașe exercitate de masa de gheață de deasupra.

În cadrul studiului, cercetătorii au estimat că, până în 2100, debitul unuia dintre aceste râuri, aflat sub ghețarul Totten din estul Antarcticii, ar putea crește de aproape cinci ori, ajungând la 5.700 de metri cubi pe secundă – aproximativ un sfert din debitul fluviului Colorado. Viteza de curgere ar putea atinge 1 metru pe secundă, similară râurilor rapide din vestul SUA.

Râurile subglaciare topesc gheața de jos în sus

Cercetările au mai arătat că aceste râuri contribuie la topirea gheții de jos în sus, mai ales în zonele de coastă unde calotele glaciare plutesc pe ocean. Apa dulce și rece care iese sub presiune de sub gheață se comportă ca un „furtun de grădină subteran”, tulburând apa sărată și mai caldă de dedesubt. Acest amestec ridică apa caldă către baza gheții, accelerând topirea.

Un astfel de fenomen a fost observat în 2020 în zona Getz Ice Shelf, unde „puncte fierbinți” sub calota plutitoare se topeau de câteva ori mai rapid decât ar fi justificat temperatura mării.

Modelele climatice actuale subestimează riscurile

Potrivit glaciologului Jamin Greenbaum de la Scripps Institution of Oceanography, modelele climatice actuale nu includ efectele acestor râuri subglaciare. În absența acestor date, proiecțiile privind topirea calotelor glaciare și creșterea nivelului mării sunt prea optimiste.

„Este probabil că subestimăm masiv cantitatea de apă aflată sub calotă”, spune Greenbaum. Iar Christine Dow avertizează că pierderile de gheață s-ar putea accelera cu 20 până la 50% în unele regiuni, făcând ca anumite porțiuni ale gheții să cedeze mai devreme decât se anticipa.