”Din voinţa regimului bolşevic instaurat după 1944, războiul împotriva URSS nu a existat, a fost şters din istoria Republicii Populare Romîne, şi prin urmare nici morţii şi dispăruţii lor nu mai existau. (…) România comunistă a ales să îndese în malaxorul uitării carnea şi oasele sutelor de mii de tineri duşi cu forţa dincolo de Nistru. Tendinţa a continuat şi după 1989 şi, mai revoltător, este întreţinută şi de tehnocraţii aflaţi acum la guvernare”, scrie Costin Ştucan într-un articol pentru Gândul. Asta după ce Ministerul de Externe a fost informat că în Rusia a fost descoperită o groapă comună cu rămășițele a circa 20.000 de prizonieri din al Doilea Război Mondial, inclusiv români, dar nu a catadicsit să publice informația.
Joi, presa italiană a anunţat descoperirea unei gropi comune la periferia oraşului rus Kirov, situat la 800 de kilometri nord-est de Moscova. Acolo au fost găsite scheletele multor soldați luaţi prizonieri de armata sovietică după contraofensiva de la Stalingrad. Printre ei, români, italieni, unguri și germani. (Detalii și fotografii AICI)
Costin Ştucan îl citează în articol pe Adolfo Tosello, un vânător de munte italian luat prizonier, care în cartea sa, “Sacrificiu în stepă”, povesteşte experienţa drumului spre lagărul Piniug, de lângă Kirov, oraşul lângă care a fost făcută recenta descoperire macabră. La îmbarcare, în vagonul său erau 70 de oameni. La sosire, jumătate erau morţi:
“După o vreme, nimeni nu le mai dădea atenţie celor care mureau. Supravieţuitorii spuneau: “A murit ăla”. Îl luam şi îl puneam pe grămada de cadavre adunată într-un colţ, la fel cum arunci gunoiul. Încercam să le aflăm numele, să le salvăm plăcuţele cu nume, dar apoi în lagăr autorităţile ne-au percheziţionat şi ne-au luat tot. Numele scrise pe o bucată de hârtie şi plăcuţele de identitate au dispărut”.
Morţii din aceste vagoane erau aruncaţi la sosire în gropi comune, așa cum s-a întâmplat și cu cei seceraţi ulterior în lagăre. Ce au găsit cercetătorii ruşi la periferia oraşului Kirov este doar o mică parte din rămăşiţele trecerii prin iad a aproape un milion de oameni.
Ambasada României din Rusia, asemenea reprezentanțelor diplomatice ale Italiei, Germaniei și Ungariei au fost informate despre această descoperire.
Ministerul de Externe ar fi trebuit să publice informația pe site, căci sute de mii de români ar fi fost interesați.
”Zeci de mii de soldaţi daţi dispăruţi pe frontul de Est nu au nici acum un mormânt, iar numele lor sunt pomenite duminica în biserici de copiii lor sau de nepoţi. (…) Ministerul de Externe era dator să informeze publicul despre descoperirea macabră. De asemenea, era obligat să întreprindă o acţiune de centralizare a numelor soldaţilor rămaşi dispăruţi acum peste şapte decenii, în încercarea de a le contacta urmaşii. Deocamdată, românii au aflat ştirea de la alţii, ca de obicei”, mai scrie Costin Ştucan pentru Gândul.
Important de precizat, Ministrul român de Externe este Lazăr Comănescu, diplomat în România comunistă, țara care şi-a negat o bucată de istorie.