Radu Banciu, despre scrisorile Zoiei Ceaușescu din detenție: Nu înțelegi nimic din ce scrie Zoia, dar trebuie să recunoști că are un parfum mai scriitoricesc decât porcărelele alea pe care le citim în cărțile fraudate (VIDEO)

În emisiunea Lumea lui Banciu de pe data de 13 ianuarie, Radu Banciu a vorbit despre scrisorile Zoiei Ceaușescu din detenție, apărute în ziarul Evenimentul Zilei.

Scrierile Zoiei Ceaușescu din Detenție. Scrieri așezate între literatură și document istoric. Mie, de Ziua Copilului. Haideți să citim.

„E 1 Iunie, Ziua Copilului, deci și ziua ta, fetiță dragă. Îți urez la mulți ani, deși știu că acum, nu asta vrei. Nu-ți urez nici la câți mai puțini ani sau zile pentru că mâine sau peste câteva zile sau peste câțiva ani s-ar putea sa-ți dorești o cât mai lungă existență. Nu-ți urez nici mulți, nici puțini ani, pentru că asta nu o decidem noi. Ar putea insemna sa reusesti sa-ti inventezi, iarasi, vrajit – ademenitoare iluzii. Ar putea insemna o anestezianta linistire, prelungindu-se la nesfarsit intr-un insesizabil sfarsit, ar putea insemna aflarea unei motivatii existentiale care sa-si readuca rabdarea constienta sau numai o lenesa nepasare” Mă opresc un pic. Sunt scrise în pușcărie. E, cum ar putea fi ca unul dintre pușcăriașii de mare notorietate din ziua de azi să fi reușit să adune 2, 3 idei de genul ăsta. Bine, nu înțelegi nimic din ce scrie Zoia, dar trebuie să recunoști că are un parfum mai scritoricesc decât porcărelele alea pe care le citim în cărțile fraudate.

#DIRECT_ONE_nj70di#

„Ar putea insemna o simpla, banala si tonica bucurie durabila sau o stralucitoare, sclipitoare si ametitoare strafulgerare a fericirii”. E întradevăr, proustian așa, până ajungi la capătul unei fraze. Nu pot spune că are talent la scris, dar dincolo de plictiseala asta d emoment, dacă nu ai nimic de făcut, poți duce la capăt o coloană dinasta.
Să continuăm.

„Ar putea insemna ceva foarte marunt, foarte concret si imediat, ca primirea unui dragalas biletel de dragoste, sau ca picurarea-ntre sani a catorva stropi din parfumul sau, sau ca inflorirea timpurie a unei lacramioare rasarite intre brazii argintii ai curtii tale sau ca savurarea unei perechi de cirese strivite-mpreuna-ntre dinti.” haideți că a cam apăsat pe accelerare.

„Ar putea insemna ceva foarte diafan si vag si efemer, ca un zambet sfios si duios adresat tie, sau ca mireasma indepartata, abia perceptibila a unor flori de salcam”. Observ că nu folosește semne de punctuație, ceea ce e foarte interesant. Sunt două variante, ori nu auzise de ele, ori e atât de moderna in scris incât renunțase la ele încă de pe atunci, cand se scria mai rar atunci.
Cam asta ar fi Zoia Ceaușescu.