Președintele Klaus Iohannis a sesizat la CCR Legea privind Cetățile dacice din Munții Orăștiei
Președintele României, Klaus Iohannis, a trimis, marți, 31 octombrie 2023, la Curtea Constituţională, o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 23/2020 privind regimul juridic al Cetăților dacice din Munții Orăștiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO și unele măsuri pentru protejarea acestora, se arată într-un comunicat publicat pe site-ul Administrației Prezidențiale.
Actul normativ, care i-a fost transmis şefului statului pe 14 octombrie în vederea promulgării, are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 23/2020 privind regimul juridic al Cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, precum şi unele măsuri care vizează scoaterea din fondul forestier a terenurilor din zona de sit şi zona de protecţie a Cetăţilor dacice, procedura privind exproprierea unor terenuri aferente ansamblurilor şi siturilor istorice şi arheologice care fac parte din Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, respectiv preluarea în domeniul public judeţean a cetăţilor înscrise în inventarul domeniului public naţional.
Ce scrie în sesizarea făcută de Iohannis
“Legea are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 23/2020 privind regimul juridic al Cetăților dacice din Munții Orăștiei, precum și unele măsuri care vizează scoaterea din fondul forestier a terenurilor din zona de sit și zona de protecție a Cetăților dacice, procedura privind exproprierea unor terenuri aferente ansamblurilor și siturilor istorice și arheologice care fac parte din Cetățile dacice din Munții Orăștiei, respectiv preluarea în domeniul public județean a cetăților înscrise în inventarul domeniului public național.
“Prin modalitatea de reglementare și prin conținutul normativ al legii criticate, apreciem că aceasta contravine unor norme și principii constituționale, pentru motivele detaliate în cele ce urmează”, se arată în comunicat.
Ce articole de lege au fost încălcate
Iohannis apreciază că legea supusă controlului de constituționalitate încalcă dispozițiile art. 1 alin (5) din Constituția României.
“La art. unic din legea criticată, cu referire la art. 1 alin. (8) din Legea nr. 23/2020, se prevede: „(8) Prin derogare de la prevederile art. 35 – art. 37 alin. (1) și art. 41 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terenurile din fondul forestier național pe amplasamentul cărora se află zona de sit (zona 1) a Cetăților dacice din Munții Orăștiei și zona de protecție (zona 2) se scot definitiv din fondul forestier național, fără plată și fără compensare”.
Elementul de noutate față de forma în vigoare a acestui alineat constă în extinderea derogărilor de la Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, prin inserarea art. 41 din acest act normativ, referitor la detalierea obligațiilor bănești pentru terenurile scoase definitiv din fondul forestier național.
Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 23/2020 privind regimul juridic al Cetăților dacice din Munții Orăștiei, care fac parte din Lista patrimoniului mondial UNESCO și unele măsuri pentru protejarea acestora (PL-x 486/2019): „O altă problemă importantă, care necesită soluționare este cea referitoare la suprapunerea amplasamentului cetăților dacice din Munții Orăștiei cu terenuri aflate în fondul forestier național. Monumentul istoric Sarmizegetusa Regia – Grădiștea de Munte cuprinde un areal de 18,3 ha teren pe care sunt edificate principalele construcții ce alcătuiesc ruinele fostei Sarmizegetusa Regia, în mare parte fiind zonă împădurită. De asemenea și amplasamentul celorlalte cetăți dacice din Munții Orăștiei prezintă suprapuneri cu terenuri având regim de fond forestier național, respectiv suprafața împădurită din arealul monumentelor este considerată «teren forestier proprietate publică a statului» și prin urmare este administrat de către Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA.
În incinta acestor situri, existența unor arbori căzuți și a unor arbori bolnavi care urmează să cadă peste părți ale monumentelor istorice pun în mare pericol starea și integritatea monumentului, dar și siguranța turiștilor, în condițiile în care asupra acestor arbori nu se pot face intervențiile de tăiere și evacuare, având în vedere reglementările codului silvic aplicabile acestor perimetre.
Precizăm faptul că, numai în ultimii 5 ani, căderile spontane și necontrolate ale arborilor, au distrus pe mai multe porțiuni acest zid de piatră de la Sarmizegetusa Regia, care reprezintă una dintre părțile cele mai însemnate ale monumentului. Zidul de piatră reprezintă o prioritate în ceea ce privește restaurarea și conservarea monumentului istoric, fiind cea mai expusă parte a monumentului istoric la fenomenele de degradare sau deteriorare. Administratorul monumentului se află în imposibilitatea de a realiza lucrările propriu-zise de administrare, întreținere și punere în valoare a monumentului istoric, deoarece aceste lucrări, ce necesită intervenții de tăiere și evacuare, contravin amenajamentelor silvice aprobate. Aceste amenajamente nu sunt corelate cu necesitatea realizării studiilor, cercetărilor, proiectelor și a execuției lucrărilor de întreținere, conservare, restaurare și punere în valoare a monumentului istoric.
Prin urmare este necesar ca suprafețele de teren pe amplasamentul cărora se află cetățile dacice din Munții Orăștiei înregistrate în Lista patrimoniului mondial UNESCO, să fie scoase definitiv din fondul forestier național, fără nici un fel de compensații sau obligații bănești, în vederea realizării studiilor, cercetărilor, proiectelor și a execuției lucrărilor de întreținere, conservare, restaurare și punere în valoare a monumentelor”.
Așadar, intenția inițială a legiuitorului în privința scoaterii definitive din fondul forestier național a fost concepută ca fiind limitată, în mod strict, la suprafețele de teren pe amplasamentul cărora se află Cetățile dacice din Munții Orăștiei, adică la zona de sit, nu și la zona de protecție.
Norma criticată are în vedere „terenurile din fondul forestier național pe amplasamentul cărora se află zona de sit (zona 1) a Cetăților dacice din Munții Orăștiei și zona de protecție (zona 2)”.
Cu toate acestea, potrivit art. 1 alin. (9) din Legea nr. 23/2020, în forma în vigoare și nemodificată prin legea criticată, zona 2 este considerată tot zonă de sit, iar nu zonă de protecție. Astfel, potrivit acestui alineat: „Delimitarea zonei de sit (zona 1 și 2), care se scoate din fondul forestier național, se face în funcție de perimetrele înscrise în Lista patrimoniului mondial și de perimetrele zonelor de protecție ale acestora comunicate de către Institutul Național al Patrimoniului”. Așadar, din terminologia diferită folosită, apare o contradicție între conținutul art. 1 alin. (9) din legea în vigoare și modificarea propusă a art. 1 alin. (8), prin art. unic pct. 1 din legea criticată.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 23/2020: „Cetățile dacice din Munții Orăștiei, precum și zonele lor de protecție sunt identificate în teren – conform perimetrelor înscrise în Lista patrimoniului mondial și perimetrelor zonelor de protecție ale acestora furnizate de Institutul Național al Patrimoniului și actualizate atunci când este necesar – de către oficiile județene de cadastru și publicitate imobiliară”.
Din analiza Listei patrimoniului mondial și a perimetrelor zonelor de protecție ale acestora publicate de către Institutul Național al Patrimoniului, rezultă că terenurile aflate în perimetrele bunurilor culturale respective (nominated property în terminologia utilizată de UNESCO, respectiv situl arheologic – zona 1 și 2, versus buffer zone în terminologia utilizată de UNESCO respectiv zona de protecție – zona 3)[1] sunt măsurate efectiv și transmise UNESCO doar zonele de sit ale cetăților, respectiv Sarmisegetusa Regia (17,83 ha), Costești-Blidaru (0,5 ha) și Luncani-Piatra Roșie (1,2 ha). Așadar, nici potrivit evidenței UNESCO, zona 2 nu este considerată zonă de protecție, ci zonă de sit.”, se arată în comunicatul Administrației Prezidențiale.