Povestea crenvurștilor și drumul lor spre America și înapoi
Crenvurștii sunt un aliment relativ ieftin și ușor de gătit, pe fugă, atunci când timpul ne presează. În România, sunt consumați în general la micul dejun, alături de ochiuri de ou sau omletă, dar în alte țări consumul lor poate fi diferit. Așa cum este cazul în SUA, unde crenvurștii sunt ingredientul principal din celebrul hotdog.
Crenvurștii, fabricați inițial, la origine, din carne de vită, pot fi astăzi din aproape orice tip de carne: carne de porc, carne de curcan, carne de pui etc. Alături de carnea tocată și mărunțită fin, ca o pastă, în crenvurști se mai adaugă tendoane, șoric, slănină, grăsime și monoglutamat de sodiu, care îi dă acel gust „umami” atât de delicios. Evident, și condimente și mirodenii, precum piper alb, coriandru, mac, boia, sare și ghimbir.
Cum a apărut, însă, crenvurștul? Ca orice cârnat, are o istorie lungă și cu multe ramificații, dar cel mai aproape de crenvurștul nostru actual este așa numitul „Vienna wurst”, cârnatul de Viena, care a fost doar o variantă a tradiționalului frankfurter würstchen.
Cine a dat numele cârnaților vienezi?
S-a întâmplat în 1805, la Viena, când Johann Georg Lahner, un măcelar din Gasseldorf, a creat un nou soi de cârnați adăugând carne de vită la frankfurterul original, care era făcut exclusiv din carne de porc. Inițial, creația sa a fost numită Lahners würstel, dar în curând a devenit cunoscută sub numele de wiener würstel, un nume care a rămas până în prezent. În America, unde a fost dus de imigranții europeni, astăzi toți cârnații se numesc „wieners”, de la numele crenvurștilor. Și reamintim că, peste Ocean, crenvurștul a devenit un adevărat star al gastronomiei americane.
Crenvurștii fini, care pot fi afumați sau fierți, au devenit rapid populari. Împăratul Franz I al Austriei a declarat „cârnatul vienez” ca fiind mâncarea sa preferată. Muzicianul Franz Schubert îl adora. Se știe că faimosul muzician Johann Strauss a fost, de asemenea, foarte pasionat de această delicatesă. Și, închis într-o chiflă și asezonat cu muștar și ketchup, a devenit celebru în întreaga lume sub numele de „hot dog”, refăcând drumul înapoi din America spre Europa sub un alt nume.
Primii cârnați vienezi nu erau exact ca cei de astăzi. Cârnații Lahner erau compuși din carne de porc sau de vită din care fuseseră îndepărtate tendoanele. La început, carnea era sfărâmată cu mâna și apoi frăgezită prin baterea ei cu bețe. Mai târziu, carnea era amestecată cu apă și era prelucrată într-o mașină de tocat, acționată de până la șase oameni puternici. În cele din urmă, aceasta era introdusă în bucăți de intestin.
Această rețetă de bază a rămas aceeași până în ziua de azi, deși cu modificări. Cantitatea de grăsime, de exemplu, a fost redusă de-a lungul timpului de la 40 la aproximativ 20 la sută. În plus, așa cum am mai spus, carnea poate fi acum carne de porc sau carne de curcan, nemaifiind obligatorie folosirea cărnii de vită.
Faptul că crenvurștii nu au ajuns niciodată în cele mai bune bucătării din lume nu a avut niciun efect asupra popularității lor mondiale. Potrivit Die Presse, numai în Austria se consumă anual până la 630 de milioane de cârnați vienezi. Deși sunt cunoscuți în întreaga lume sub numele de cârnați „vienezi” sau „crenvurști”, denumirea originală de „frankfurter” a fost păstrată până în prezent în Austria. Acest lucru tinde să îi deruteze în special pe turiștii germani.
Gustul plăcut și ușurința de consum fac din crenvurști un aliment popular printre copii, care îi preferă pe cei din carne de curcan. Și o tentație ușoară pentru acele zile în care nu există chef pentru gătit. Cu toate acestea, calitățile sale nutritive îl fac un produs al cărui consum trebuie să fie moderat și sporadic, și întotdeauna în cadrul unei alimentații variate și sănătoase.
Unul dintre dezavantajele mezelurilor este calitatea proteinelor. Deși sunt făcuți din carne de porc, carne de curcan sau de vită, la fel ca și alți cârnați, aceștia sunt făcuți din bucăți de carne de calitate inferioară, cu mult țesut conjunctiv, cum ar fi tendoane, cartilaje sau slănină. Acest lucru duce la o abundență de colagen, un tip de proteină care este dificil de digerat. Pentru a compensa, se adaugă uneori proteine din lapte, gest care le complică viața celor alergici la caseină. Același lucru este valabil și pentru cei alergici la ouă sau la soia. Morala poveștii: citiți cu atenție eticheta ingredientelor înainte de a vă înfige dinții în crenvurști!