Cătălina Stamate este văduvă de 40 de ani, însă de 30 de ani are un concubin. Bărbatul pe care îl are alături a muncit până acum 10 ani, de când, în urma unui accident, a rămas paralizat. Singura lui sursă de venit este ajutorul de handicap de 300 de lei.
Bunicuța Cătălina nu muncește, pentru că trebuie să aibă grijă de concubin și nici nu poate să primească pensie, întrucât și-a pierdut cartea de muncă, iar anii munciți în urmă nu pot fi regăsiți în nicio arhivă.
„Trăiesc o viață grea, dar nu cerșesc niciodată. Eu nu am putut ieși la pensie, pentru că nu am găsit cartea de muncă și nu sunt nicăieri trecuți. Este mult de umblat, nu știu cum voi putea face. Însă trăim din 300 de lei, pensia lui Vasile (n.r. – concubinul femeii), de handicap. Mă rog zilnic la Dumnezeu și îi spun să nu mă lase să mor de foame și mereu se găsește cineva care să-mi dea câte un colț de pâine când nu mai am. E cumplit, însă niciodată nu mi-a plăcut să merg să cer din casă în casă, la toți e greu. Cum o vrea cel de sus”, a povestit ea.
Condițiile în care trăiește alături de concubinul ei sunt greu de imaginat, însă veniturile sunt prea mici pentru a renova locuința.
„Am casa stricată, dar n-am mai avut bani să o refac. Mi-a lăsat, acum mult timp, un frate o rulotă, dar nu am cheie la ea și nu mă bag acolo. Stau la mine și unde am voie. Am camera bunuță, dar, în rest, simt din casă cum bate vântul sau cum plouă. Dumnezeu ne-a ajutat și n-am murit. N-au fost geruri așa mari și am rezistat. A mai trecut încă un an din cei 10”, a adăugat femeia, potrivit romaniatv.net.
În fiecare lună, bunicuța Cătălina are grijă să își cumpere un litru de ulei, cartofi și conserve. Cât despre carne nici nu se pune problema, pentru că este prea scumpă.
„Nu am cumpărat carne, pentru că e scumpă. Îmi iau lunar ulei, cartofi și niște conserve. De restul mă pot lipsi. Și pe acestea le întind o lună de zile, ca să îmi ajungă. N-am avut bani să cumpăr, să bag în pământ și n-am nimic”, a mai spus ea.