Pleșu: Şova e aşa de ”îmbisericit”, încât nu-şi poate începe ziua decât în ”grupul de rugăciune” al parlamentului? De când e mirul o armă împotriva DNA?

Mirul, folosit în cazul lui Șova, și care pare să fi avut efect, nu a trecut neobservat nici de către Andrei Pleșu care se întreabă într-un editorial pentru Adevărul dacă untdelemnul parlamentarilor a devenit o armă curentă în lupta ”principială” împotriva ”abuzurilor” DNA.

„Cine ar fi crezut că Dan Şova e aşa de ”îmbisericit”, încît nu-şi poate începe ziua decît în ”grupul de rugăciune” al parlamentului? Sau că mirul a devenit o armă curentă în lupta ”principială” împotriva ”abuzurilor” DNA? O doamnă parlamentar se crede popă şi îşi ”mîntuie” uleios amicul, iar cutare veteran al instituţiei se miruie singur şi provoacă astfel pupătura caldă a lui Ilie Năstase. (Apropo, ce caută Ilie Năstase, băiat admirabil altfel, în comisia de…învăţămînt a parlamentului şi, în general, în parlament?). Dar simpaticul Mădălin Voicu (din comisia de cultură), pe care l-am auzit proclamînd doct că expresia ”vot secret la vedere” e un…pleonasm? De ce nu-şi văd băieţii ăştia de treburile lor? Ce e ghiveciul ăsta uman? Ce e cu această pitorească inflaţie de impostură?”, scrie Pleșu.

Scriitorul își începe editorialul cu un exemplu din Germania unde, la fel ca în România,  se cere aprobarea parlamentului pentru declanșarea procedurilor juridice pe numele unor parlamentari suspecți, doar că acolo, spre deosebire de țara noastră, “votul parlamentului e, fără excepție, favorabil justiției”.

Politică - 11 sep, 14:13

Primărița comunei Deda, Lucreţia Cadar, a fost reţinută de DNA. Acuzațiile procurorilor

Mai mult decât atât, în timp ce la noi în topul celor mai de încredere instituții se află Armata și Biserica, în Germania iese întodeauna Curtea Constituțională.

El aduce în discuție și discursurile comice ale parlamentarilor.

“Dacă n-aş fi român şi n-aş depinde de inteligenţa şi corectitudinea forului legislativ autohton, spectacolul pe care îl oferă aleşii noştri m-ar amuza copios. Vorbesc adesea o limbă română încă neasimilată, practică frecvent kitsch-ul retoric, sunt incompetenţi cu ştaif, iresposabili cu veselie, inadecvaţi cu tenacitate. Am auzit discursuri comice în apărarea fumatului, pledoarii pentru drepturile delfinilor, şarje provinciale împotriva ”colonialismului” european, lăcrămoase manevre ”mistice” în folos propriu şi în interes de partid”, spune Andrei Pleșu.