Pleșu: România, de la spectacol la catastrofă – Capii SRI, denunţaţi pentru trafic de bani, premierul fură titluri, iar vicepremierul e acuzat de fraudă electorală
Andrei Pleșu afirmă că România nu mai este locul pe care să-l resimtă ca fiind său. Într-un editorial postat pe Adevărul.ro, scriitorul se arată dezamăgit de scandalurile izbucnite între principalele instituții ale statului, acuzându-i pe cei care ne conduc că au ajuns “la vîrf prin grosolane manevre de partid, de familie şi de gaşcă”.
“Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimţi ca fiind „al meu”. Ceea ce se petrece în instituţiile fundamentale ale ţării, ceea ce văd pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate mă fac să cred ţara mea nu mai are mare legătură cu mine. E ţara altora: a unei reţele de indivizi care au ajuns la vîrf prin grosolane manevre de partid, de familie şi de gaşcă. Faţă de ţara „lor” mă simt nu numai străin, ci pur şi simplu ameninţat. Sunt şocat cînd le văd portretele, cînd îi aud vorbind şi cînd mă gîndesc că ei îmi hotărăsc viaţa”, scrie Pleșu.
“Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil”, consideră jurnalistul. Infractorii se simt “infailibili, invulnerabili, nemuritori”, iar dacă sunt prinşi, se declară victimele unor manevre politice. “Încearcă, eventual, să scape, turnîndu-se între ei.”, mai spune acesta.
“Primul ministru fură titluri academice şi minte vesel şi suveran, fostul preşedinte dansează electoral cu şefi de clan din lumea interlopă, capii serviciilor secrete sunt denunţaţi pentru trafic de bani şi influenţă, vice-prim-ministrul e în cercetări pentru fraudă electorală”, mai scrie Andrei Pleșu.
Peste tot în instutuțiile statului, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, copii, mercenari şi pile. Vinovată este clasa politică, afirmă gazetarul.
”Partidele sunt simple trambuline pentru afaceri, promovările interne se fac pe bază de relaţii şi interese, competenţa şi onestitatea au încetat de mult să mai fie criterii credibile. (…)Ne uităm la catastrofă ca la un spectacol. Bombănim, votăm năuc, ne certăm între noi”, se mai arată în articol.
“Am mai spus-o: pentru mulţi români, vina e, întotdeauna, vina celorlalţi. A altuia. Adică a nimănui”, concluzionează Andrei Pleșu.