Pleşu: Cum să cred în democraţie, când practica ei aduce la conducerea ţării un provincial şmecher, cu liota lui de diletanţi?

Democrația a ajuns un concept dilematic, susține Andrei Pleșu. Scriitorul arată că, în urma evenimentelor politice din țară și din străinătate, democrația a fost înțeleasă greșit de electorat.

“Cum să cred în democraţie, cînd practica ei aduce la conducerea ţării un provincial şmecher şi ţanţoş, cu liota lui de diletanţi, semidocţi şi pipiţe, care îmi vor administra viaţa? Cum să cred în democraţie, cînd, datorită ei, o ţară ca Statele Unite ajunge pe mîna unui mahalagiu oblu, încîntat de sine şi de gîndirea sa de rîndaş parvenit? Cum să cred în democraţie cînd, prin referendum, Marea Britanie s-a rupt de Uniunea Europeană, deşi, întrebaţi ce-au votat, o puzderie de englezi au admis că n-au ştiut exact despre ce e vorba? Cum să cred în democraţie, cînd bietul Vadim s-a impus, prin vot, în anul 2000, drept (iminent) prezidenţiabil?”, se întreabă Pleșu într-un articol pentru Adevărul.

Dacă acesta este conceptul democrației, atunci, problema este la electorat și niveluld e înțelegere a acestuia.

Politică - 05 dec, 23:56

Adrian Zuckerman: Dacă omul sprijinit de ruși ar deveni președinte, democrația și libertatea din România ar fi pierdute. Am citit numele eroilor care au murit la Revoluție și mi-a rupt inima. Nu putem lăsa să se întâmple așa ceva din nou! (VIDEO)

“În asemenea cazuri, dacă mă decid să accept, prin absurd, democraţia, trebuie să-mi dirijez nemulţumirea către electorat, adică să bombăn poporul, ceea ce, iarăşi, nu se face. (Pe de altă parte, nici convingerea unor săteni din Prahova că Biblia a fost scrisă de popa din Târgovişte nu mă stimulează să le acord acelaşi drept de vot pe care îl acord, justificat, lui Mihai Şora, sau lui Cărtărescu. Evident, sunt bolnav de ”elitism”)”, mai scrie Pleșu.

În spațiul public românesc s-au dat în ultima vreme bătălii care au dus la căderi de capete. Serviciile au ajuns să fie “un teren de luptă între de-alde Ghiţă şi de-alde Coldea, adică o tipică instituţie autohtonă, o harababură cu strategii, interese şi afaceri contradictorii”.

Democrația în România a fost înțeleasă greșit, iar dincolo de dileme mai mari sau mai mici, mai ”soft” sau mai primejdioase, “sunt năpădit şi de o sumedenie de stupori, mai mult sau mai puţin fatale”, adaugă Pleșu.

„Cum poate ajunge un individ cu gîndirea şi vocabularul lui Cătălin Beciu să fie numit secretar de stat în guvernul Ponta (lasă că şi Ponta…) şi vicepreşedinte ALDE (lasă că şi Tăriceanu…). Sau: cum poate Adela Loredana Popescu, secretara sexy a lui Gabriel Oprea, să fie decorată şi de Traian Băsescu şi de Klaus Iohannis, cu ”Virtutea Militară” (?!), ”Ordinul Naţional Serviciul Credincios” şi ”Steaua României”? Dar cum poate un zeflemist de mîna a doua ca Victor Ponta să ajungă prim-ministrul ţării şi să iasă, lacom, la rampă, cu enormităţi jucăuşe, de tipul: incendiile de la Colectiv şi Bamboo au fost puse la cale de ”piromanul” Iohannis, ca să pună mîna pe putere? Ce să mai spun de infantilismul pios al unui alt prim-ministru, care acceptă, de formă, acest titlu, pentru a deveni camuflajul şefului său de partid?

Cireaşa de pe tort e ambiţia dlui Dragnea de a se trage-n poză cu Donald Trump, deşi (1) nici un alt preşedinte de partid (de stînga!) european şi nici un prim-ministru din lume n-au fost dispuşi să cumpere această onoare, deşi (2) dl Trump nu ştie, probabil, cam pe unde vine România şi deşi (3) nu e clar cine a dat banii (şi de ce?) pentru această mascaradă”, arată Pleșu.