Atitudinea Bisericii Ortodoxe Române a fost aspru criticată pentru atitudinea pe care a avut-o după tragedia din Colectiv. Prefericitul Daniel a găsit de cuviință să nu facă o slujbă pentri tinerii care au ars de vii în localul din Sectorul 4 al Capitalei, dar i-a criticat pe cei care merg în club.
După alte câteva zile de tăcere, BOR trimite la locul unde a fost Coelctiv câțiva preoți pentru a explica românilor că “ei nu vin nechemați”, de ceea nu s-a ținut vreo slujbă pentru cei care și-au pierdut viața.
Biserica se amestecă însă, „neinvitată“, în campania electorală, vine neintitată cu ocazia a diferite sărbători pe la casele oamnilor, sfințește mașini…etc.
Într-un final, vineri, oamenii Domnului au ținut mai multe slujbe, atât la locul tragediei, cât și în alte biserici.
Scriitorul Andrei Pleșu îi atrage atenția ÎPS Daniel să nu se grăbească cu judecata și spre postura de “ștab”.
“Poate Biserica să greşească? Dar, mai întîi, ce înseamnă „Biserica”? Eu, aşa frugal catehizat cum sunt, ştiu că e suma tuturor credincioşilor, iradierea sacrificială a Tatălui, prin Fiul, asupra întregii umanităţi. Biserica e „efectul” Întrupării, adică al deciziei lui Dumnezeu de a îmbrăţişa lumea. Or, iată că Preafericitul Părinte Patriarh lucrează cu altă definiţie: >”, scrie gazetarul într-un articol pentru adevărul.
Cu alte cuvinte, Biserica e strict „instituţia Bisericii”, adică preoţii şi ierarhii, care n-au nimic de învăţat de la „turma“ laică.
Prin atitudinea față de români, într-un moment atât de greu, Biserica Ortodoxă a reușit să-i îndepărteze și mai mult pe oameni. A comis grave erori, greșeli strategice, „de natură să fisureze competența duhovnicească și prestigiu”.
“Prima greşeală: a ratat momentul fierbinte al catastrofei. Trebuia să fie deîndată la faţa locului prin reprezentanţii ei de seamă
A doua greşeală: Părintele Patriarh a reacţionat nervos, cînd a fost întrebat despre motivele absenţei sale: lumea să meargă la biserică, nu la club, să înveţe catehismul şi să nu se dea lecţii Bisericii.
A treia greşeală: sfătuit, sau din proprie iniţiativă, Părintele Patriarh îşi dă seama de greşeala anterioară şi îşi cere iertare. Dar cum? Ceva în genul: „iertaţi-mă că n-aţi înţeles nimic!
A patra greşeală: Patriarhia se hotărăşte, la cîteva zile bune după dezastru să organizeze un fel de „contramanifestaţie“, ca pe vremuri.
A cincea greşeală: în plină dezbatere, expus criticilor de tot soiul, Părintele Patriarh merge la Suceava, unde e omagiat cu titlul de „cetăţean de onoare”
La toate astea, se adaugă rumorile colaterale. Ateii, liber-cugetătorii, „laicizanţii” exultă dinaintea atîtor gafe şi profită de ocazie pentru a-şi consolida ideologia, renunţînd, uneori, la minimale reguli de politeţe, iar „devotaţii” credinţei străbune, civili sau învestmîntaţi preoţeşte, fac şi mai rău litigiului, ţinînd previzibile şi fade discursuri pioase, „în apărarea superiorilor” lor”, explică Pleșu.
Românii cer de șase zile o schimbare. Seară de seară, oamenii își spună în stradă nemulțumirile. Strigătele românilor nu l-au omis nici pe Preafericitul Daniel.
Și Andrei Pleșu are un sfat pentru omul Domnului: “Ideal ar fi ca lucrurile să înceapă de sus în jos. Îmi permit, deci, să-i spun Părintelui Patriarh Daniel, în amintirea momentului din 1990, cînd s-a constituit Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii: Preafericite Părinte Patriarh, e de înţeles că dincolo de atributul de „părinte duhovnicesc” al naţiei, a trebuit să-l asumaţi şi pe acela de „bun gospodar”. Dar feriţi-vă să alunecaţi, mai departe, spre postura de „ştab”, grăbit cu judecata şi zgîrcit cu iubirea. Şi, ca prim pas, eliberaţi-vă chipul de tenta sumbră pe care a căpătat-o. Reînvăţaţi să surîdeţi…”.