Peștera din Valea Rea, locul secret al comorilor lui Decebal: „Într-o noapte am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure”

Cununa de stânci a Platoului Vârtoapelor de lângă Sarmizegetusa Regia este împânzită de grote. Se pare că unele au stârnit fascinația localnicilor și au atras căutătorii de comori.

Peștera din Valea Rea este una din cele mai complexe peșteri ale lumii și se situează și printre primele 10 cavități ale lumii din punct de vedere mineralogic.

Peștera din Valea Rea, locul secret al comorilor lui Decebal

Platoul Vârtoapelor se înfățișează oaspeților săi ocupat de poieni și păduri și de rămășițe ale unor așezări dacice și romane. Ascunse în peretele de calcar, în locuri greu accesibile, mai multe grote împânzesc locul de sub „Cununi”.

Potrivit vechilor legende, unele mici peșteri au fost locuite în trecut de călugări, au adăpostit animale sălbatice, iar despre una dintre ele, unii localnicii au povestit că ascundea comori prețioase, care ar fi fost descoperite.

„Aici se spune că uneori, noaptea, flăcările bat pe comori. Într-o noapte am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure. Mai multe flăcări care luminau muntele. Din bătrâni se spunea că în acea zonă fusese îngropată comoara lui Decebal. Eu nu am putut ţine acest secret, iar alții, aflând, au săpat după aur și au descoperit comorile. Banii însă nu le-au adus fericirea”, a povestit o săteancă din Grădiștea de Munte.

Cum ajung călătorii la Peștera Valea Rea

Poteca spre peșterile de sub „Cununi” se desprinde din drumul forestier de pe Valea Rea, în trecut o ramificație a fostei căi ferate forestiere Orăștie – Sarmizegetusa Regia.

După doi kilometri de mers pe drumul forestier, călătorii găsesc o cascadă spectaculoasă, iar după alți doi kilometri ajung la un schit ridicat în anii 2000 în mijlocul sălbăticiei.

În apropiere de mănăstire, pâraiele Valea Rea și Bodii se unesc. Din acest loc, călătorii continuă drumul pe o potecă ce urmează parțial cursul pârâului Bodii, al cărui izvor se află în apropiere de prăpăstiile de la marginea Platoului Vârtoapelor, potrivit adevarul.ro.

„Sigur că nu există nici o inscripţie, căci pe aici se ajunge la Peştera Bodii sau Peştera din Valea Rea cum i se mai spune. Noroc că în dreptul pârâului se afla o casă unde am găsit înţelegere şi un ajutor cât de cât. Aici stăteau părinţii şefului cantonului forestier care se afla la începutul Văii Rele. I-am întrebat de drumul spre Peştera Bodii.

Moşul îl ştia bine, pe aici se născuse şi copilărise. La peşteră se ajunge ușor, ne-a spus, este potecă bună până acolo, iar în peşteră se intră pe o scară de lemn. Când era el mic acolo işi ducea vieţile un schimnic, căruia îi mai ducea mâncare, îl trimiteau părinţii. Şi mai zicea moşul că dintotdeauna au fost călugări acolo. Iar peştera are încă o ieşire, tocmai în partea cealaltă a muntelui”, relata Cornelius Ionescu, fost explorator al ținuturilor cetăților dacice, pe blogul său.

Misterul unei comori ascunse în stâncă

O altă poveste despre comorile din zona Munţilor Orăştiei datează din anul 1784, fiind povestită de localnici.

Legenda spune că unui ţăran din satul Chitid, pe nume David Albu, i-a apărut în vis „un om vrednic, alb şi înalt”, care i-a spus să urmeze cursul unui pârâu până la locul numit „Cheie” de la marginea satului, apoi să se îndrepte spre miazăzi şi ce va găsi acolo să ia pentru el, cât vrea, dar să nu povestească nimănui despre cele petrecute.

Localnicul a urmat sfatul arătării şi s-a îndreptat spre locul indicat, unde a găsit o stâncă abruptă, strălucind „de parcă, presărată cu paie, ar fi aprins-o cineva”, spune legenda. A observat crăpătura din stâncă şi a intrat.

„Uitându-mă, am văzut un mare gol, în mijlocul căruia era o masă rotundă, domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat tot din aur, iar în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur. În dosul lor, era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă şi mai mare, dar numai din argint”, povestea localnicul David Albu, într-o spovedanie la preotul satului Chitid de la poalele Munţilor Orăştiei.

Grotele de sub Platoul Vârtoapelor au fost cercetate sporadic de arheologi

La începutul anilor 1800, după descoperirea mai multor comori, „febra aurului” i-a cuprins pe localnicii din împrejurimile Sarmizegetusei Regia, iar autoritățile au cercetat zona, reușind să scoată la iveală ruinele capitalei dacilor.

„Întreaga culme a Vârtoapelor, stâncoasă, calcaroasă, este împânzită de mici grote, care uneori i-au aspectul unor peșteri de dimensiuni mai modeste. Pe micile platouri de la gura câtorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice.

Deasupra izvorului pîrâului Bodii, în stânca numită Piatra Bodii, se află o peșteră destul de spațioasă, cu două ieșiri și cu un gang lateral spre sud, necercetată încă de arheologi”, susține istoricul Ioan Glodariu, fost coordonator al șantierelor arheologice ale cetăților dacice.

Platoul Vârtoapelor, „dumbrava minunată” a dacilor

În fiecare primăvară, departe de ochii oamenilor, un loc cu adevărat fermecat din mijlocul munţilor Orăştiei se îmbracă timp de două săptamâni cu o mantie de ghiocei. Atunci, conform tradiției locale locale, își fac simțită prezența zânele care protejează aşezarea din munţi şi o împodobesc cu flori.

„Miturile străvechi îşi au şi aici, pe dealurile din jurul cetăţilor dacice, o străveche vatră. Zeităţile feminine şi-au schimbat numele şi uneori atribuţiile, dar semnificaţia lor a rămas.

Vechea Bendis a tracilor trăia şi în Artemis a grecilor, iar mai târziu Diana romanilor a devenit în limba română Sânziana, pe care poporul român a sărbătorit-o prin pluralul numelui, Sânzienele, poate însumând mai multe zeităţi între care atât de firesc şi-au putut găsi locul şi Alea Frumoase“, scria etnologul Lucia Apolzan, în lucrarea „Aspecte ale culturii spirituale“, în 1981.

Uneori cei care se apropie de Alea Frumoase sunt pedepsiţi: „li se schimbă chipul, se strămută uitătura“, relatau oamenii locului, citaţi de Lucia Apolzan.

Locurile au păstrat vestigii antice, dacice și romane

„Partea mai înaltă a Vârtoapelor, numită de localnici Sub Cununi, tocmai datorită cununii stâncoase ce o înconjoară, cuprinde mai multe terase, în parte antropogene.

Pe prima dintre terasele de aici, cea mai de vest, se păstrează ruinele unei construcții romane, constând din ziduri de mortar, țigle și cărămizi. Încă de la mijlocul secolului trecut aici au fost descoperite câteva inscripții precum și peste 500 de denari romani republicani.

Este așezarea romană cea mai apropiată de zidurile capitalei statului dac, al cărei nume însă nu s-a păstrat, dar despre care s-a presupus a fi anticul Ranisstorum”, arăta arheologul Ioan Glodariu.