La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm pește din supermarket: Ce diferențe există între gustul peștelui de acvacultură și cel oceanic

EXCLUSIV ONLINE // Românii consumă în mare pește de import, lucru care a lăsat loc de-a lungul timpului la numeroase controverse. Calitatea produsului importat a fost pusă sub semnul întrebării, mai ales dacă luăm în considerare faptul că este mult mai ieftin decât cel din România. Totuși specialiștii spun că nu este neapărat așa. Este normal ca peștele din pescuit oceanic să nu presupună costuri foarte mari pentru producător și să fie ma ieftin, mai ales că este și mai ușor de pescuit. Atunci când trebuie să alegem de unde cumpărăm ar trebui să fim atenți la etichetă și să ne informăm asupra zonei unde a fost pescuit acel pește. Gustul poate depinde în mare măsură de acest factor.

„La cod, în special speciile de pescuit oceanic și mai ales cele cu carne albă nu prea au nici un gust, carnea e fadă. Are crapul, are carasul, macroul ar avea un gust mai puternic. La pescuitul oceanic e simplu, pentru că pe etichetă comercianții sunt obligați să pună zona de pescuit, după hartă vedem în ce zonă a fost pescuit și putem culege date, dacă este poluare dacă e trafic de nave etc. La acvacultură gustul e foarte mult influențat pentru că densitățile sunt un pic mai mari decât în mediul natural, gustul este influnțat de condițiile în care este ținut peștele„, a declarat Cătălin Platon, directorulAsociaţiei Naţionale a Producătorilor din Pescărie „Romfish” pentru B1.ro.

Cantitatea de pește pe care o consumă românii nu diferă foarte mult de la un an la altul, dar dacă în trecut flota română asigura peștele din pescuit oceanic, ba chiar și exportam, acum importăm anual peste 100.000 de tone de pește.

„În 1988 România producea 35.000 de tone, la asta se mai adăuga 26.000 de tone pescuite în apele interioare, plus 150.000 de tone din pescuitul oceanic efectuat de flota României, din care în țară ajungeau 130.000. Teoretic România consuma în jur de 200.000 de tone ceea ce însemna un consum de 9 kilograme pe cap de locuitor. În 2018 datele arată cam așa: în acvacultură se produc 12.000 de tone de pește, 3.500 de tone de crap și 2.000 de tone de păstrăv. 7.750 de tone se pescuiesc în Marea Neagră, dintre care 7.300 sunt rapane, doar 450 de tone sunt de pește. Iar din pescuit în apele interioare sunt 3.450 de tone. În total sunt 22.000 de tone produse în România, la care se mai adaugă 125.000 de tone din import, ceea ce inseamnă o piață totală de 147.000 de tone, deci un consum de de 7,3 kilograme pe cap de locuitor. Diferența nu e foarte mare 7,3 în loc de 9 în 1988 când altă sursă de carne nu era și toată lumea consuma pește, chiar și la restaurante în București era scris: „Nici o masă fără pește!”„ a mai spus directorul Cătălin Platon.

Tot acesta a mai spus că pericolul paraziților la noi în țară nu este foarte mare, pentru că nu se consumă pește crud și prin congelare și gătire acești paraziți sunt anihilați. Orice alte probleme despre calitatea produsului cumpărat țin de procesarea peștelui, nu de provenința lui. Odată cu implemenarea unor măsuri mai drastice privind etichetarea produselor autohtone și fermele piscicole de la noi din țară vor putea să atragă clienți fideli și astfel să își dezvolte activitatea. Din păcate, legislația nu prevede subvenții pentru acest domeniu care este afectat în principal de braconaj, dar și de pelicani și cormorani, cei din urmă ajungând să își extindă zona de habitat.