"Patronul de presă Y și gaşca tenace T dau directive strategice". Pleşu: Dacă îi conteşti opiniile, devii rapid un adversar al «libertăţii de expresie»
O comparație între presa din România și cea din alte țări membre UE, precum Germania, arată că la noi lucrurile sunt “mai pestrițe, mai zemoase, mai jucăușe”. Andrei Pleșu demonstrează acest lucru în articolul său intitulat “credibilitatea presei la noi și la alții”, postat pe site-ul Adevărul.
Pornind de la un articol al revistei “Der Speigel” care arată criza de credibilitate cu care se confruntă, mai nou, mediile din Germania, Pleșu arată cum “demersurile, opiniile, motivaţiile” jurnalistului român.
Conform unui sondaj, 40% dintre germani cred că presa din țara lor este dirijată de guvern, de cancelar, de partide. Aceștia, consideră germanii, pun pe piaţă subiecte „fierbinţi“ (Grecia, Ucraina, valul de emigranţi din ţările arabe), pentru a ţine sub obroc adevăratele probleme ale ţării: numărul insuficient de profesori, igiena precară din spitale, şomajul, spargerile de locuinţe etc.
“Ca român, aş avea şi alte observaţii de făcut, apropo de nemulţumirile exprimate de cetăţenii germani dezamăgiţi”, menționează Pleșu. Acesta îi consideră naivi pe germanii care cred că într-un mecanism de manipulare a presei foarte rudimentar: “se dă un telefon, se convoacă reprezentanţii ziarelor mari în birourile cancelariei federale ca să li se spună ce să scrie, se primesc ordine de la NATO etc.”.
„Ca să nu mai spun că, dacă igiena din spitalele nemţeşti e discutabilă, e greu să găseşti calificative potrivite pentru starea aşezămintelor sanitare de la noi… De neajunsurie învăţămîntului românesc în comparaţie cu cel german nu mai vorbim. Dar, în fine, fiecare şi le ştie pe ale lui”, adaugă scriitorul.
Astfel au ajuns rețelele sociale să capate o importanță deosebită. “Protestatarii germani” spun că cea mai sigură sursă de informare este Internetul.
“Se configurează, astfel, o alunecare riscantă de la democraţia reprezentativă – în care trăim cu toţii – la un soi de democraţie directă, cumul al tuturor vocilor, mai mult sau mai puţin calificate, care consideră că au ceva de spus”, consideră Pleșu.
Rețelele de socializare sunt “un instrument” important și în România. După ce a dat președintele țării, generația Facebook devine, galopant, „o instituţie cu mare potenţial de intervenţie publică”.
„E evident că e foarte greu să sistematizăm, cu discernămînt, puzderia de informaţii de toate soiurile, care ne îneacă zilnic”, afirmă autorul articolului.
Spre deosebire de Germania, la noi „vedetele” sunt mult mai importante şi mai influente decît „firmele” la care lucrează.
“Nu atît partidul X, sau guvernul, sau parlamentul dau directive strategice, ci patronul Y, micul grup Z, gaşca tenace T”, explică Pleșu.
O altă diferență între jurnalistul român și cel neamț stă în dorința de a avea dreptate.
“Românului, dacă îi conteşti demersurile, opiniile, motivaţiile, devii rapid un adversar al libertăţii de expresie”, conchide Pleșu.