Întâistătătorul BOR, Patriarhul Daniel ne dezamăgește un pic cu o pastorală destul de cuminte, după ce anterior, ne obișnuise cu câteva declarații destul de incisive împotriva corupției din societatea românească.
Dar, fără îndoială, în contextul noilor rectificări bugetare de la Guvern și de la primăriile locale și ale Capitalei, liderul Daniel nu poate fi decât rezervat pentru a nu leza susceptibilităților guvernanților PSD fiindcă altfel seacă izvorul sfinților sfanți pentru grandioasele proiecte ale cincinalului ecleziastic programat cu adâncă smerenie de Preafericitul.
Pe lângă inerentele considerații teologice ininteligibile și plictisitoare pentru omul modern, lucru mai rar la Patriarhul Daniel, se străvăd câteva aluzii la contemporaneitate. Astfel, ușor ironic, cu binecunoscuta sa superbie de semizeu, Daniel înțeapă pe omul modern care trăiește „într-o lume agitată, cu ochii pe ceas, pe agendă sau pe calculator” și îi recomandă ex cathedra „rugăciunea mai scurtă şi mai deasă poate deveni o respiraţie spirituală a sufletului”. Ba, spre a-l convinge pe românul grăbit al momentului de beneficiile rugăciunii îi aduce și un argument medico-psishologic ispititor: „Studii recente de medicină arată că omul profund credincios şi rugător este mai optimist şi mai dispus să ajute pe cei din jurul său.”
Daniel nu uită să facă aluzie și la „lucrarea social-filantropică sau caritabilă a Bisericii”, despre care putem spune că este sublimă, uluitoare, cea mai minunată…dar lipsește cu desăvârșire… Biserica Ortodoxă Română mai are enorm de recuperat la acest capitol, comparativ cu alte confesiuni.
Ignorând cu bună știință toate racilele și mizeriile din Biserică, Patriarhul Daniel trece în revistă doar realizările și nu uită să înfiereze pe omul modern pentru arghirofilie și împătimirea după bunurile materiale. De parcă episcopii și preoții și călugării cu milioane de euro în conturi și care conduc mașini de ultimul tip nu ar face parte din aceeași Biserică…
Astfel, potrivit Patriarhului BOR, „secularizarea este golirea omului de interioritate spirituală însoţită de o fugă după imagine exterioară.Iar înlocuirea păgubitoare a îmbogăţirii spirituale interioare cu acumularea de bunuri materiale exterioare creează omuluiun vid al însingurării şi o lipsă acută de bucurie şi de pace interioară, în familie şi în societate.”
În concluzie, și aici îi dăm dreptate, „civilizaţia actuală a stresului constant şi a luptei pentru profitul material imediat înlocuieşte din ce în ce mai multcultura sau civilizaţia rugăciunii şi a ospitalităţii, a păcii interioare şi a comuniunii constante sau statornice între oameni.” Totuși, nu doar civilizația actuală e ahtiată după bani, ci, însăși Biserica Ortodoxă pe care dânsul o cârmuiește.
Să fie asta o aluzie foarte voalată la corupția endemică ce cangrenează societatea românească? Sperăm că da, însă îi reamintim șefului BOR să privească și în propria ogradă mai atent unde înflorește cea mai oribilă corupție materială și morală.
Finalul se încheie, ca de obicei, cu mai vechea obsesie a Preafericirii Sale, faraonica zidire Kitsch a BOR: „Catedrala Mântuirii Neamului”:
„În 30 noiembrie 2018, la sărbătoareaSfântului Apostol Andrei, este prevăzută sfinţireaCatedralei Mântuirii Neamului(a eliberării lui de stăpâniri străine) sauCatedrala Naţională, dedicatăEroilor Românidin toate timpurile.”
Textul integral al pastoralei liderului BOR poate fi lecturat aici.