Este păcat să ne dorim să fim bogați? Răspunsul părintelui Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași: „Bogăția este o necesitate, dacă o folosim cu chibzuință.”
Dumnezeu nu condamnă bogăția, ci pe cei care o dețin, pe acei bogați lipsiți de credință și de milă. Mulți consideră bogăția ca fiind un ideal în viață, un scop în sine, însă creștinismul aduce o îndreptare.
Conform creștinismului, bogăția trebuie socotită drept un mijloc pentru arătarea dragostei către aproapele în suferință și pentru lucrări de folos obștesc. Așadar, folositoare pentru suflet este întrebuinţarea bogăţiei pentru ajutorarea celor în suferinţă.
Părintele Calistrat a dezvăluit că bogații sunt prelungirea mâinii lui Dumnezeu pe Pământ, prin intermediul cărora Dumnezeu verifică dragostea față de semeni. Când un om se pricepe să facă bani, acest lucru se datorează hărniciei. Și, din momentul în care munca face parte din viața omului și îl înnobilează, omul începe să existe, potrivit bzi.ro.
„Sfântul Ioan Gură de Aur și chiar și Grigore Teologul spune acest lucru: bogații sunt prelungirea mâinii lui Dumnezeu pe Pământ, prin care Dumnezeu verifică dragostea față de semeni. Deci când un om are fler să facă bani sau să se îmbogățească, asta se datorează hărniciei. Noi am putea spune că munca înnobilează și atunci, în momentul în care omul se angajează într-o activitate, deci cum începe omul să existe.
El există din pântecele mamei sale, primește o anumită educație în familie, se apropie de adolescență, se apropie de maturitate, se apropie de bărbăție și, în cele din urmă, devine persoana liberă, cu discernere, cu pricepere, cu înțelegere și el se orientează spre viața persoanală, în raport de calitățile pe care noi le descoperim ca harisme, ca să spunem. Unul va avea talent în literatură, unul va avea talent în medicină, unul va avea talent în mecanică, unul va fi un agricultor bun, unul va fi un zugrav bun, unul va fi un zootehnist bun, deci noi nu știm talentul fiecăruia.”, a declarat părintele Calistrat Chifan.
„Dacă plecăm și în clasa de sus, exceptând politicienii, că ei nu fac, la ei bogăția e chiar nedreaptă, ei nu au măsura, este ban public. Dar plecând de la omul care muncește, începând cu cel care are ferma de vite, cel care are ogorul, cel care are industria, cel care are fabrica, cel care are meseria, cel care are dibăcia, bijutierul, argintarul, croitorul, bucătarul, patiserul, sculptorul, arhitectul, deci aceștia sunt oameni care pun mintea lor la contribuție. Acești oameni, cu adevărat, merită răsplata muncii lor. Și noi plecăm din punctul profetului Isaia: „Să nu oprești plata slugii. Dacă sluga este vrednică și dacă sluga este harnică, ca să spunem, că noi suntem slujbași, nu slugi, noi suntem angajați, cum folosim noi în termen democratic. Și omul începe să prindă firul banului și să îl echilibreze și să-l folosească, el nu înseamnă că se îmbogățește, el înseamnă că agonisește.” , a adăugat părintele Calistrat.