Parchetele din țară – `cu musca pe bască`: Ce au răspuns când au fost întrebate câte cereri de percheziţie se fac şi câte se admit din ele

Cele mai multe unități de parchet din România refuză să comunice date cu privire la numărul cererilor de percheziții care se fac și care se admit, cel al mandatelor de supraveghere tehnică sau cu privire la datele referitoare la tranzacţiile financiare ale unei persoane.

La această concluzie a ajuns avocatul Radu Chiriță, după ce a făcut solicitări în acest sens la adresa instituțiilor pentru perioada 2012-2018.

”Am vrut să văd câte cereri de percheziţie se fac şi câte se admit din ele, câte cereri să mi se uite procurorul prin bancă la tranzacţiile financiare se fac şi câte se admit şi de câte ori ne ascultă procurorul fără mandat de la judecător pe motiv că e urgent şi nu are vreme să ceară şi de câte ori astfel de mandate sunt confirmate ulterior de judecători.

În consecinţă, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, am solicitat tuturor unităţilor de parchet din ţară să comunice pentru perioada 2012-2018: numărul cererilor formulate de către unitatea de parchet pentru confirmarea unor măsuri de supraveghere tehnică dispuse de procuror în temeiul art. 91 ind. 2 vechiul Cod de procedură penală, respectiv art. 141 din Codul de procedură penală, numărul cererilor având ca obiect încuviinţarea efectuării de percheziţii domiciliare și numărul cererilor având ca obiect încuviinţarea obţinerii de date privind tranzacţiile financiare ale unei persoane”, a scris Chiriți într-un articol publicat pe româniacurată.ro.

Acesta a primit informațiile pe care le-a cerut din partea a 52 de unități de parchet din țară. Restul istituțiilor, adică cele mai multe dintre ele, au refuzat să îi transmită datele, printre acestea numărându-se Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT structura centrală și DNA structura centrală.
Printre motivele invocate de unitățile de parchet care au refuzat să răspundă solicitării s-au menționat volumul prea mare de muncă sau faptul că o cerere de acest fel nu nu justifică niciun interes.

”90% din parchetele care au răspuns că nu îmi trimit datele au trimis un răspuns absolut identic cu cel primit de la PICCJ. Identic nu doar ca justificare, control C/ control V. Sunt convins că cei care mi le-au trimis luptă până la unu pentru consacrarea independenţei procurorilor. Doar până la unu, că de la două facem ceea ce ne spune PICCJ să facem… Cele mai amuzante au fost parchetele care mi-au răspuns că volumul de date este prea mare şi că prelung termenul de răspuns la 30 de zile, iar peste 2 zile mi-au trimis copy/paste de la PICCJ. Motivele invocate acolo sunt atât de penibile încât nu are rost să le amintesc şi să le comentez.

La DNA şi la DIICOT nici măcar nu se discută ordinea şi disciplina. Toate serviciile teritoriale mi-au trimis răspuns după care cererile mele au fost înaintate către structurile centrale să răspundă ăia de la acolo. Care au răspuns că nu mi le dau.

Am primit evident şi răspunsuri cel puţin amuzante: toate parchetele din Botoşani mi-au răspuns (asta apropos de independenţă) că se le menţionez dacă cer alea în calitate de avocat sau de persoană fizică, iar dacă le cer ca şi avocat să stampilez cererile. PJ Oradea mi-a spu să indic jusitificarea şi scopul folosirii datelor, asta apropos de accesul liber la informaţii. PJ Brezoi mi-a respins cererea pe motiv că este prea mult de muncă pentru o solicitare unei persoane, “care aparent nu justifică niciun interes”. Etc.

Cel puţin 1/3 din parchete nu or răspuns veci, deşi termenul legal a trecut demult.

Numărul imens al refuzurilor şi al omisiunii de a răspunde este justificat, probabil că între altele, şi de musca de pe căciulă. Vestea proastă este că am cerut exact aceleaşi date şi de la instanţe, care au răspuns în proporţie covârşitoare, aşa că ele se vor publica oricum. Iar o să ni se facă rău…”, a scris Radu Chiriță.