Omul de afaceri Elan Schwartzenberg în Q Magazine: „Israelul însângerat. Cine a greșit, de ce acum și ce urmează?”

Omul de afaceri Elan Schwartzenberg a analizat în revista Q Magazine care sunt cauzele care au dus la declanșarea războiului din Israel. În analiza sa, acesta pune o întrebare care și astăzi este pe buzele tuturor, având în vedere amploarea atrocităților: „Cum a fost posibil?”.

Elan Schwartzenberg explică felul în care soldații israelieni au fost luați prin surprindere de teroriștii Hamas în fatidica zi de 7 octombrie:

Acesta subliniază că de facto, toată granița era „păzită” de câteva zeci de soldați care dormeau la propriu la acea oră matinală.

Externe - 02 dec, 10:11

Marea Britanie va crește cu aproape 23 milioane de euro ajutorul către Fâșia Gaza

Armata israeliană, luată prin surprindere de Hamas

“Sâmbătă, 7 octombrie, gardul dintre Israel și Gaza a fost dărâmat cu un buldozer, ironia fiind că majoritatea teroriștilor au intrat direct pe poarta principală de acces dinspre Gaza, care, la ora 6:28 era păzită de doi soldați, ambii cu o minimă pregătire de luptă.

Din cele 4 Zepelin care monitorizează cei aproape 100 de km de gard, 3 se aflau în reparații la sol. Mitralierele fixe pe afet de tip robot automat au fost neutralizate de sus cu drone mici și ieftine, purtătoare de explozibil, sau cu grenade aruncate manual de teroriștii veniți cu opt deltaplane.

Având protecție 360 de grade, inclusiv în partea inferioară dinspre sol, proiectantul nu a prevăzut un banal acoperiș de oțel în partea superioară. Centrul militar de comandă și de control, poziționat la 100 de metri de gard, avea la poartă un singur soldat, o fată de 19 ani, care a fost împușcată în primul moment al dimineții.

Odată intrați în bază, teroriștii au folosit explozibili puternici pentru a neutraliza instant capacitățile de alertă și transmisiuni, inclusiv serverele bazei respective, către restul armatei.
De facto, toată granița era „păzită” de câteva zeci de soldați care dormeau la propriu la acea oră matinală. De pază, la posturi, erau mai puțin de zece soldați împrăștiați la distanțe suficient de mari unii de alții”.

Elan Schwartzenberg subliniază că tot Israelul, inclusiv armata, era în letargie totală, în contextul unui șir de sărbători care au avut loc pe parcursul lunii septembrie: Rosh HaShana, Yom Kipur, Sukot, culminând cu Simchat Tora, care, pe 7 Octombrie, a fost și în zi de Shabat.

De asemenea, un alt element important este reprezentat de informa’iile oferite de serviciile secrete israeliene care subliniau că Hamas nu caută și nu dorește niciun conflict:

“Evreii religioși și cei cvasi-religioși au televizoarele, radiourile și telefoanele închise de Shabat și oricum majoritatea populației avea mobilele pe silențios la 6:30, dimineața, în zi de sărbătoare. Deci, inclusiv comunicațiile „civile” erau inexistente.

În subconștientul colectiv, gardul, cu toate dotările aferente, era un obstacol inexpugnabil. Există multiple exemple relevante în istorie, cum ar fi „Linia Maginot” făcută de Franța în al Doilea Război Mondial, care, fiind greu de trecut, a fost ocolită prin Nord de armata germană.

În plus, 2022, și 2023 în special, au fost cei mai calmi și liniștiți ani în relația Gaza – Israel. Shabak (SRI) și AMAN (informațiile militare) au informat în cor guvernul și decidenții politici că Hamas nu caută și nu dorește niciun conflict din varii motive. Armata israeliană, la rândul ei, a preluat această stare de spirit. Drept care, toți cei enumerați s-au orientat pe West Bank, acolo unde era permanent săptămâna și atentatul, plus micile fricțiuni/șicane pe granița de Nord cu Hezbolahul din Liban, o forță superioară și mult mai letală ca dotări militare și număr de combatanți experimentați comparativ cu Hamas.

În paralel, calm, la pas, și în văzul tuturor, Europa, SUA, ONU și în special Qatar trimiteau munți de bani pentru ajutoare în Gaza care, în mod tradițional, ajungeau în marea lor majoritate în buzunarele conducerii Hamas, restul la înarmarea și salariile celor 35.000 de teroriști ai organizației, iar mărunțișul rămânea populației civile.

Din Sinai (Egipt), prin tuneluri clandestine, primeau armament trimis de Iran, iar la 500 de metri de gard, în văzul tuturor, Hamas desfășura antrenamente de toate tipurile posibile, inclusiv simulări de atac și luări de ostatici. Ziua, nu noaptea ca hoții!

Toată lumea a fost convinsă că aceste antrenamente sunt modul celor din Hamas de a  le demonstra sponsorilor din Iran și Qatar cum sunt cheltuiți banii lor, păstrându-și militanții în formă pentru o eventuală confruntare cu inamicul sionist. Această confruntare însă se prefigura drept ceva foarte vag și nedefinit în timp și spațiu, inclusiv pentru majoritatea teroriștilor. Cei din Gaza mai trăgeau niște rachete odată la 2-3 ani. Israelul oprea  majoritatea acestora cu Iron Dome. Nimic grav, datorită acestui scut antirachetă fenomenal. Inclusiv teroriștii care se antrenau nu au știut până în ultimul moment că urmează acest atac. Mohamed Deif, Yahia Sinwar și un număr foarte mic de criminali din cercul lui de apropiați, au fost singurii care cunoșteau ce urma să se întâmple”

Elan Schwartzenberg  descrie modul în care au acționat teroriștii Hamas în dimineața zilei de 7 octombrie. Aceștia au acționat în valuri: 100 de teroriști – primii care au atacat și au pătruns dincolo de gard, au intrat în teritoriile israelienie și au fost urmați de valul doi, format din alți 1500 de teroriști.

“Toți au primit hărți și informații detaliate în scris doar în dimineața respectivă. Majoritatea erau informații adunate în ani de zile de miile de muncitori palestinieni zilieri care veneau la muncă din Gaza, însemnând detalii despre fiecare sat, kibutz, seră, fermă de animale, puncte civile de pază, baze militare, rutina patrulelor mobile, totul fiind descris în cele mai mici detalii, pozat și documentat.

Instrucțiunile au fost clare: omorârea oricărui civil, indiferent de vârstă sau sex, torturați, violați, incendiați. La final, li s-a cerut să aducă și prizonieri. Totul a fost pus în practică, rezultând 1400 de morți (1100 civili și 300 soldați), 229 ostatici și peste 5000 de răniți.
Nu degeaba, văzând ororile petrecute, experți din diverse servicii și armate – oameni cu experiență pe multiple fronturi –  au ajuns să spună că „teroriștii ISIS erau mici copii pe lângă Hamas”.

Adversarii au fost subestimați

Potrivit lui Elan Schwartzenberg,  greșeala fundamentală făcută de partea israeliană a fost subestimarea totală a adversarului și interpretarea total eronată – fix invers – a intențiilor acestuia.

“În concepția israeliană, cât timp conducerea Hamas putea fura din belșug din banii trimiși pentru ajutoare și rămânea ceva și pentru menținerea populației pe linia de plutire – toată lumea era fericită.

Erau și teorii potrivit cărora „pe stomacul plin oamenii nu caută scandal” și „bogații vor liniște, nu război” etc. Scenaristul, producătorul și unul dintre actorii principali ai serialului Fauda, deși avea o vastă experiență din anii tinereții petrecuți ca ofițer specializat în lumea arabă, dublată de o imaginație creativă specifică unui regizor/scenarist, a respins vehement ideea cuiva din staff-ul regizoral (pentru următorul sezon), care creiona un scenariu similar evenimentelor din 7 octombrie, spunând că este ireal și prea „tras de păr”. Viața însă bate filmul!

În Gaza, apa și energia electrică veneau din Israel, la fel ca asistență medicală în spitalele israeliene pentru cazuri speciale. Plus multe altele. Gratuit sau aproape gratuit. Totul pentru liniște și pace.

Să adăugăm aici și convingerea fermă (până acum trei săptămâni) că nimeni nu este atât de nebun sau sinucigaș pentru a încerca un atac frontal contra Israelului”.

Elan Schwartzenberg  susține că Israelul este obligat să facă tot ce este posibil pentru lichidarea, la propriu, a Hamas-ului pentru că, altfel, data viitoare, urmează un masacru exponențial.

“În plus, trist dar adevărat, aici, în Orientul Mijlociu, dacă ești perceput ca fiind slab și iertător, dușmani ca Hezbollah sau Iran te vor ataca imediat și fără ezitare, barbar și mai rău ca în junglă. Ne-am amăgit că dacă noi vrem pace și prosperitate, asta vor și dușmanii noștri. O eroare de judecată completă.

Ne îngropăm morții, încercăm salvarea ostaticilor și recalibrăm situația din temelii, altfel suntem condamnați.

Aici, în Orientul Mijlociu, dacă ești perceput ca fiind slab și iertător, dușmani ca Hezbollah sau Iran te vor ataca imediat și fără ezitare!

Nu va fi de scurtă durată. Americanii, de pildă, au avut nevoie de 10 ani pentru lichidarea lui Bin Laden și de un an pentru „curățarea” Mosulului. Rezolvarea acestei probleme, depinde de asemenea enorm și de probabilitatea de a apărea sau nu alte focare de război.

L-am auzit recent pe fostul șef Mossad, Yossi Cohen, spunând că nimeni nu poate estima ce intenții are Hezbollah.

Cât despre populația „civilă” din Gaza lucrurile nu sunt definibile în alb și negru adică teroriști sau civili.

Tot mapamondul a văzut filmările cu „civilii” care s-au alăturat ororilor cu bâte, lopeți și ce au apucat în mână. La rândul lor, au violat, au ucis și au devastat tot. În convorbirile înregistrate între atacanți și familiile lor din Gaza, în care se lăudau explicit cu faptele comise, membrii familiei aplaudau și îi încurajau.

Sunt convins că există, între cele două milioane de palestinieni aflați în Gaza, și oameni buni, și-mi pare imens de rău pentru suferințele pe care le îndură, fiind prinși la mijloc în acest război.

Din păcate, cunoscând în profunzime realitatea la firul ierbii, știu că numărul celor buni este mult mai mic față de ce ne închipuim cu mintea noastră, cei cu viziuni de occidentali incorigibili și optimiști.

Iată o temă de gândire pentru pacifiști: oare de ce toate țările arabe care-și urlă dragostea și susținerea față de Palestina, nu vor și nu acceptă niciun refugiat palestinian?”.

Așa zisa ocupație din Fâșia Gaza

Un alt aspect abordat de Elan Schwartzenberg este așa zisa ocupație din Fâșia Gaza. Acesta susține că „ocupația” este o legendă și o lozincă perfectă pentru propagandă

“De aproape 20 de ani nu există picior de evreu/israelian în Gaza. „Ocupația” este o legendă și o lozincă perfectă pentru propagandă, în rândul activiștilor progresiști (preponderent europeni) care, luați rapid la întrebări, habar n-au nici unde este Gaza pe hartă, nici realitatea faptelor de aici. Sunt predispuși la a fi înșelați de retorica de tip „Israelul a bombardat intenționat un spital ucigând 500 de oameni” sau „Biserică creștină veche din 1600, distrusă de Israel”.

Ulterior, puși în fața unor dovezi incontestabile, confirmate de specialiști militari din țări respectabile, aflăm că Hamas a tras în cele două obiective, greșind traiectoria rachetelor destinate Israelului, plus că numărul morților era de maximum 30, nu 500.

Fenomenul este letal și dramatic. Statistic, una din cinci rachete lansate de Hamas cade în Gaza, unde, din cauza lipsei unui scut Iron Dome și, în special a densității populației, familii întregi sunt decimate și puse „în responsabilitatea Ocupației Israeliene”. De aceea, le recomand moraliștilor de pretutindeni să verifice informațiile și să documenteze câte spitale și câți civili au lovit americanii și separat forțele NATO în ultimii 20 de ani, cât despre ruși, nu mai comentăm.

Este război, nu o vizită la un magazin de porțelanuri.

Oricum, în nebunia perversă specifică Hamas, ei instalează lansatoare și rachete sub spitale, moschei, biserici, școli și sedii ONU, iar atunci când tot ei lovesc ținta greșit, exploziile sunt și mai devastatoare din cauza muniției stocate în subsol”.

O luptă între umanitate și barbari

Elan Schwartzenberg susține că luptele care șochează în prezent întreaga lume nu se dau între Israel și Hamas, ci între umanitate și barbari:

“Toți cei care consideră Hamas o „mișcare de eliberare” ignoră total aceste fapte documentate în mod repetat și fără tăgadă. Aștept un jurnalist care să întrebe de ce liderii Hamas, în 20 de ani, având bani fără limită, nu au construit stațiuni ca Hurghada sau Sharm el Sheikh, în loc de tuneluri și lansatoare de rachete? De altfel, cel mai frumos și natural litoral e în Gaza, nu în Tel Aviv.

Din păcate, și la acest capitol, Israelul a greșit strategia, atât de PR, cât și în materie de comunicare internațională. Așa că propun o nouă lozincă puțin ajustată: Free Palestine from Hamas! Dacă nu pentru Israel, atunci pentru restul lumii civilizate, deoarece, fără dubii, ororile de aici pot fi exportate rapid și oriunde.

Dar, analizând propria indolență israeliană de până acum trei săptămâni, probabil că, până nu ești „pățit” și lovit tu sau ai tăi, nu pricepi.

Aripa fanatică a Islamului precum Hamas, Ayatolahii din Iran și alții ca ei, au ca țintă principală și declarată creștinismul pe glob, evreii și Israelul, în secundar. Ei doresc instalarea legii Sharia pe întregul mapamond, iar cei care se opun sunt condamnați la moarte. Iar pentru cei care au uitat, Iisus a fost evreu, de aceea lupta actuală nu este între Israel și Hamas, ci între Umanitate și Barbari”.

Citiți integral în QMagazine