Obiceiuri şi superstiţii de Sfinţii Petru şi Pavel. Ce nu este bine să faci în această zi

Data de 29 iunie marchează prăznuirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, era numit Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După minunea de la pescuit, de pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină „pescar de oameni, propovăduind în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și, în ultima parte a vieții, la Roma, murind răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie.

Sfântul Apostol Pavel, elevul învățatului Gamaliel, lupta inițial împotriva creștinilor, participând la uciderea arhidiaconului Ștefan. Pe calea Damascului i se arată Hristos, iar ulterior acesta se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, tot în anul 67.

Superstiţii de Sfinţii Petru şi Pavel

Potrivit credințelor populare româneşti, Sfinţii Petru şi Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stânga.

Multe povestiri populare îl prezintă pe SânPetru drept un om obişnuit: îmbracă straie ţărăneşti, lucrează pământul, creşte vite şi, desigur, pescuieşte. Se spune că Sfântul Petru este cel care are cheile de la poartă şi încăperile Raiului, fiind şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Acesta guvernează peste ploaie şi căldură, posedă puterea de a arunca grindina peste pământ. Înainte de a o elibera pe Pământ, el o fierbe trei zile la rând pentru a o mărunţi, astfel încât să nu afecteze prea tare pământurile muritorilor. Când tunetele se aud înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină.

Se mai spune că, atunci când Sfântul Petru plesneşte din bici, sar din acesta scântei, care, ajunse pe pământ, se transformă în licurici. O altă legendă populară mai spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credinţă, SânPetru cheamă balaurii și pornește grindina asupra oamenilor.

Obiceiuri de Sfinţii Petru şi Pavel

Pe 29 iunie, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă.

Tot în această zi, oamenii au voie să lucreaze orice, dar să nu toarcă, deoarece se spune că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu vine, lapte şi mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe.

Femeilor nu le este îngăduit să mănânce mere până în această zi, fiindcă altfel îi supără pe morţi. După sărbătoare, femeile tinere pot mânca mere, iar cele vârstnice fiind nevoite să mai aştepte până la Sfântul Ilie.

În această zi, se duc la biserică mere, zarzăre, colivă, colaci şi puţină miere în faguri.

Până în această zi, nu se scutură merii. Se crede că, astfel, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

O altă datină spune că oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că, prin acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.

Sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel se ţine timp de trei zile, pentru ca agricultorii să fie protejaţi împotriva potoapelor, iar grânele lor să fie bogate. În zona rurală, sărbătoarea marchează vremea secerişului şi jumătatea verii agrare.

Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor care, până atunci, umblă libere prin lume şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară.

Se mai crede că Sfântul Petru împarte hrana animalelor sălbatice, mai ales lupilor, ziua fiind denumită şi “Sărbătoarea lupilor”.

În această sărbătoare, privighetorile şi cucii nu mai cântă. Despre cuci se spune că se transformă în şoimi în această zi, ei revenind la forma lor originală în ziua Bunei Vestiri.