O LEGENDĂ a baschetului a încetat din viață: O dată în secol se naște un așa sportiv!

Mihai Nedeff, unul dintre cei mai valoroși baschetbaliști români din toate timpurile, a încetat din viață, sâmbătă, la vârsta de 85 de ani, anunță Federația Română de Baschet pe site-ul său oficial, citată de Agerpres.

Nedeff s-a născut la data de 8 noiembrie 1931 și a fost una dintre figurile proeminente ale baschetului autohton. La numai 14 ani descoperea baschetul la Sport Club 44 din București, iar patru ani mai târziu ajungea la Școala Medie Tehnică de Cultură Fizică, din 1952 trecând la ICEF, unde a absolvit și cursurile acestei facultăți, în promoția 1955.

În 1957, după ce a obține bronzul în Divizia A cu echipa ICEF, s-a transferat la marea sa iubire, CCA (ulterior Steaua). Încă de pe vremea junioratului, Mihai Nedeff a intrat definitiv în istoria baschetului românesc ca fiind ''unul dintre cei care au transformat sportul de sub panouri într-o arta fascinantă, făcând adevărate spectacole de magie pe terenurile de joc prin anii 60-70 alături de colegii săi din generația de aur a CCA'', potrivit sursei menționate.

Generația șlefuită de celebrul antrenor Constantin ''Unchiul'' Herold a făcut legea în România în perioada 1956-1967, cu zece titluri naționale, dar și în Europa, unde roș-albaștrii au reușit cea mai valoroasă performanță obținută de vreo echipă de baschet din România: semifinalele Cupei Campionilor Europeni în 1961.

Grație valorii sale incontestabile, Nedeff a fost selecționat destul de repede în naționala de seniori a României, în tricoul căreia a evoluat de 258 de ori. Conform datelor oficiale, în perioada 1951-1966, Mihai Nedeff a participat cu echipa României la șapte ediții ale Campionatelor Europene, ocupând și un notabil loc 5 la ediția de la Sofia, în 1957. A fost selecționat de trei ori în echipa Europei, iar în 1964 a fost remarcat, la un meci demonstrativ împotriva unei selecționate americane, de celebrul Red Auerbach, antrenorul campioanei NBA, Boston Celtics.

În 1967 a promovat cu echipa ICEF în Divizia A și a ales să devină antrenor. A petrecut câțiva ani la timona echipei Stade Francaise Paris, după care a revenit în țară și a preluat echipa sa de suflet, Steaua, pe care a condus-o până în 1988, cucerind șase titluri naționale. În această perioadă a fost cooptat și în staff-ul tehnic al naționalei.

Colonel în rezervă al Armatei Române, a fost timp de 19 ani și profesor universitar la ICEF (ANEFS), perioada în care a fost și co-autor al primului curs de zi și specializare de baschet pentru studenți — ''Monografia jocului de baschet''. A mai activat în cadrul Comisiei Tehnice a COR până la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004.

De-a lungul timpului a primit diverse ordine și decorații, ''spunând în glumă că este printre puținii care au fost recompensați de patru președinți ai României: Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Traian Băsescu''. A fost antrenor emerit, maestru emerit al sportului și a avut numeroase distincții, printre care și Ordinul Meritul Sportiv.