Observatorul Dinamicii Solare al NASA, a observat luni o regiune întunecată uriașă a Soarelui, numită gaură coronală, informează Insider.
În ciuda numelui, însă, aceasta nu este o gaură fizică formată în suprafața solară. Mai degrabă, este o zonă din stratul exterior ultra-fierbinte al atmosferei Soarelui (corona), care are o temperatură mai rece decât împrejurimile sale și, prin urmare, nu strălucește la fel de tare.
„Gaura coronală actuală, cea mare de acum, are în jur de 300.000-400.000 de kilometri în diametru”, a spus Alex Young, directorul asociat pentru știință al Diviziei de Știință Heliofizică al Centrului de Zbor Spațial Goddard (NASA). „Asta reprezintă cam 20-30 de Pământuri aliniate unu lângă altul”.
Directorul adjunct al Centrului Național pentru Cercetare Atmosferică, fizicianul solar Scott McIntosh, se referă la găurile coronale drept „partea întunecată a activității solare”. Găurile coronale reprezintă sursa vânturilor solare care ajung și pe Pământ cu viteze de până la 500-800 de kilometri pe secundă. În acest caz, vântul solar va ajunge la planeta noastră până la finalul săptămânii.
Pe măsură ce acea gaură uriașă s-a răspândit pe coroană, a aruncat vânturi solare puternice, de mare viteză, în spațiu, în direcția Pământului.
„Vom începe probabil să vedem efectele vântului de mare viteză pe 24 martie”, a explicat Young. „Când vântul de mare viteză ajunge la Pământ, particulele și câmpul magnetic pe care le transportă vor interacționa cu câmpul magnetic al Pământului și, practic, îl va scutura ca pe un clopoțel”.
Câmpurile magnetice mai puternice, precum ejecțiile de masă coronală, pot provoca pene de curent și perturbări ale tehnologiei de comunicații. Găurile coronale, însă, chiar și atunci când sunt gigantice precum cea care are loc acum, sunt mult mai blânde.