O femeie din Iași cere instanței să o declare bărbat: „Am întâmpinat situaţii în care nu am ştiut cum să reacţionez sau ce explicaţii să ofer”

O tânără din Iași a depus s-a adresat instanței ca sa o declare bărbat, însă funcționarii refuză să accepte că e aceeași persoană din buletin.

Tânăra gândește și trăiește ca un bărbat, urmează un tratament hormonal specific în urma căruia vocea i s-a îngroșat, i-a crescut barba, sânii i s-au atrofiat și i-a crescut masa musculară, scrie Ziarul de Iași.

Ea suferă de disforie de gen, o tulburare de identitate reală, pentru care a și primit un diagnostic medical.

Funcționarii, fie ei publici sau privați, refuză să accepte, atunci când se prezintă la un ghișeu sau în vamă, că persoana din fața lor este aceeași cu cea din buletin.

Astfel, tânăra a depus o cerere oficială pentru schimbarea sexului din documente.

„Este primul caz de acest tip în cadrul instanţelor ieşene, şi printre puţinele cazuri la nivel naţional. Este important ca cei aflaţi în astfel de situaţii să îşi cunoască drepturile şi să le şi fructifice pe calea justiţiei”, a spus avocata Gianina Vera Poroşnicu, cea care o va reprezenta în faţa judecătorilor.

„Încă de la o vârstă foarte fragedă, am realizat că ceva este diferit la mine, deşi, copil fiind, nu deţineam cunoştinţele necesare pentru a putea găsi sursa sentimentelor mele. Amintirile mele încep de la vârsta de 4-5 ani, odată cu înscrierea la grădiniţă. În contextul socializării cu alţi copii, am realizat că există diferenţe clare între modul meu de a gândi şi restul persoanelor de aceeaşi vârstă cu care interacţionam, manifestând o predilecţie evidentă şi constantă de a purta haine pentru băieţi, de a juca jocuri destinate băieţilor, de a petrece timpul cu băieţii, în forul meu interior formându-se încă de atunci convingerea că acel grup, cel al băieţilor, este grupul de care aparţin”, povesteşte tânăra cum a simţit că suferă de o tulburare de identitate de gen, identificată şi denumită mai târziu de medici ca disforie de gen.

A fost diagnosticată cu disforie de gen

„Standardele sociale de la acel moment au determinat ignorarea preferinţelor mele, acestea nefiind luate în serios de nimeni. Cu toate acestea, detestam de atunci să fiu forţat să port haine pentru fete sau să fiu în mod obligatoriu implicat în activităţi destinate doar fetelor pentru a adera la normele sociale de gen. Pe toată perioada copilăriei, adolescenţei mele, şi chiar maturităţii mele, am întâmpinat doar dificultăţi în încercarea de a realiza tranziţia socială”, spune el.

„Neliniştea, nepăsarea celor din jur şi sentimentele de repulsie faţă de propria persoană, accentuate odată cu pubertatea, m-au determinat să mă izolez voit de persoanele din jurul meu. Am păstrat un aspect cât de masculin posibil, iar toate persoanele din jurul meu, familia, prietenii au considerat aceste aspecte ca fiind o deviaţie de comportament, o încercare de a atrage atenţia şi de a ieşi în evidenţă în mod negativ, când, de fapt, fundamentul comportamentului meu, al preferinţelor mele exteriorizate se afla în modul în care mă simţeam în interior. Simţeam că sunt bărbat, dar natura biologică s-a opus realei mele identităţi de gen”.

„Am întâmpinat situaţii în care nu am ştiut cum să reacţionez sau ce explicaţii să ofer, ori m-am văzut nevoit să ofer detalii despre aspecte private ale vieţii mele când, comparând datele existente în acte cu persoana mea şi aspectul meu fizic, persoanele cu atribuţii de verificare a actelor au refuzat să accepte că sunt într-adevăr actele mele, fapt ce mi-a creat numeroase probleme şi greutăţi în situaţii cât se poate de normale”, mai afirmă el.

„Întotdeauna mi-am dorit să port un prenume care să reflecte personalitatea şi identitatea mea de gen, iar nu o poreclă sau un prenume neutru, pentru a răspunde normelor”, a spus el.