Judecătoarea Cristina Tarcea, noul președinte al Înaltei Cirți de Casație și Justiție, a vorbit, într-un interviu acordat pentru Q Magazine, despre sistemul judiciar din România, problema corupției de la noi, precum și despre ceea ce vrea să realizeze în mandatul pe care tocmai la preluat.
Tarcea susține că își dorește ca în timpul mandatului său orice cetățean implicat într-un dosar care ajunge la Înalta Curte să aibă convingerea că îi vor fi respectate drepturile și libertățile. De asemenea, judecătoarea vrea ca Înalta Curte să fie ”instanţa în care toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului să fie respectate. Şi nu doar în procesele penale!”.
”Cred că primul pas pe care îl pot face pentru respectarea acestui ideal este ca eu însămi să demonstrez că respect drepturile şi libertăţile fundamentale şi că privesc justiţia ca pe un serviciu public în slujba cetăţeanului. Sunt convinsă că nu pot stăvili acuzaţiile, încercările de manipulare şi intimidare. Este mai puţin important ce preţ voi plăti eu. Este important, însă, ca judecătorii Înaltei Curţi să fie puternici şi verticali, iar justiţiabilii ce au trecut pragul instanţei să fie convinşi că acolo se face, s-a făcut şi se va face dreptate”, a declarat judecătoarea.
Referitor la faptul că în ultima vreme există impresia că vocea procurorilor este mai puternică decât cea a judecătorilor, creându-se astfel impresia că justiția este făcută de procurori, șefa ÎCCJ a afirmat: ”În mod normal, nici procurorii, nici judecătorii nu ar trebui să aibă „voci”, în sensul comun al expresiei. „Vocile” justiţiei ar trebui exprimate prin actele de procedură îndeplinite potrivit legii şi propriilor competenţe. De aceea, nu sunt de acord cu afirmaţia că judecătorii şi-au pierdut statutul real de înfăptuitori ai justiţiei”.
”Potrivit Constituţiei, justiţia se înfăptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe stabilite de lege. Atât timp cât judecătorul este cel care pronunţă o hotărâre de condamnare sau de achitare, instanţele sunt cele care fac justiţie, iar asta nu poate fi schimbat. Ştiţi… uneori cei care tac au mai multă forţă decât cei vocali… Iar cu privire la acest aspect, trebuie să subliniez faptul că educaţia juridică a cetăţeanului şi corecta informare a opiniei publice îşi au propriul rol, deloc de neglijat”, a mai spus judecătoarea.
Întrebată cum reușește un judecător să nu se lase influențat de opinia publică în luarea deciziilor, Cristina Tarcea a răspuns: ”Ei bine… în sala de judecată acest fapt nu trebuie să se întâmple niciodată și sub nicio formă. Iar judecătorul știe asta… Ați auzit vreodată vreun judecător pronunțându-se asupra vinovăției unei persoane altcumva decât prin hotărâre judecătorească? Nu cred… Acest fapt se învață din primii ani de facultate. O cauză – fie ea penală sau civilă – nu poate fi soluționată decât în baza probelor. Sunt situații în care instinctul îți șoptește faptul că adevărul este altul decât cel care rezultă din probele pe care le-ai administrat temeinic și cu mare grijă. Instinctul trebuie ascultat și te determină să fii mult mai atent și minuțios în analiză, dar de multe ori, în ciuda acestor eforturi, nu poți să-ți probezi instinctul”.
”Un judecător cu vocație nu se va lăsa impresionat sau intimidat de elemente externe dosarului, iar experiența acumulată nu face altceva decât să te călească în fața unor astfel de riscuri. Desigur, uneori prețul este greu, pentru că poți tu însuți să devii țintă atunci când nu răspunzi unor așteptări publice, dar menirea unui judecător nu este aceea de a da soluția pe care o dorește opinia publică, ci soluția corectă, întemeiată pe dispozițiile legii și pe toate probele administrate în cauză. Este normal să fie așa… este democratic să fie așa… dacă nu ar fi așa, judecătorul nu și-ar justifica rolul social, iar judecățile ar avea loc în piața publică”, a mai spus șefa ÎCCJ.
În ceea ce privește corupția din România, judecătoarea a declarat că un pas foarte important că societatea a conștentizat că această problemă există și că au fost date hotărâri definitive în cdosare de corupție.
”Un fapt este cert! Corupţia există şi în România! Şi un alt fapt este cert. În societăţile aflate în tranziţie riscul corupţiei este major. Mi se pare un pas uriaş faptul că societatea conştientizează şi că are reacţie la acest fenomen. Mi se pare un pas uriaş că există hotărâri definitive prin care au fost soluţionate fapte de corupţie. Dar nu pot să nu subliniez că pedepsirea faptelor de corupţie este doar unul dintre mijloacele prin care fenomenul corupţiei poate fi diminuat. La fel de importante sunt acţiunile de prevenire a faptelor de corupţie”, a mai spus Cristina Tarcea.