Părintele Arsenie Boca a devenit una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Bisericii Ortodoxe Române, în ultimii ani.

Deși au trecut mai bine de 30 de ani de la moartea sa, părintele a devenit și mai popular datorită viziunilor sale, minunilor și faptelor bune pe care le-a făcut. Se spune că Arsenie Boca ar fi vindecat o copilă de doar patru ani care suferea de paralizie. Părinții au adus-o pe fetiță la mormântul părintelui și acolo ar fi avut loc minunea. Pe când trăia părintele ar fi tratat și alți bolnavi, unii tot de paralizie sau orbi.

Locul său de veci de la Mănăstirea Prislop este vizitat de aproape 100.000 de pelerini, săptămânal, iar mulţi dintre oameni se duc cu speranța că le vor fi ascultate rugăciunile și vor fi ajutați.

Cine a fost Părintele Arsenie Boca

Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus din judeţul Hunedoara. Numele pe care l-a primit la naștere a foaat Zian Vălean. Tatăl său, Iosif, a fost cizmar, iar mama sa, pe nume Creștina, a fost o femeie caznică.
Iată ce a declarat chiar părintele Arsenie Boca, într-o declarație dată în anul 1945 în arestul Siguranţei, la Râmnicu Vâlcea, despre primii ani ai copilăriei sale.

„Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie”, a scris părintele Arsenie Boca, potrivit documentelor păstrate în Arhivele CNSAS.

Locul natal al părintelui ar fi fost o căsuţă de pe Dealul Bujoara, aflat la marginea satului Căzăneşti, din comuna Vaţa de Sus, după cum spun datele.

Cu ce s-a ocupat Arsenie Boca

El a fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop.

În anul 1945, odată cu instaurarea regimului comunist, Arsenie Boca a fost anchetat ca opozant al regimului, iar până la sfârşitul anilor 1950, a trecut prin calvarul anchetelor, al arestărilor şi al detenţiei în închisorile regimului comunist.

Arsenie Boca nu a mai fost lăsat să îmbrace straiele monahale din 1959 până în anul când a murit, și anume în 1989. În anul 1959 el a fost alungat de la Mănăstirea Prislop.

După ce a fost alungat de la mănăstire, Arsenie Boca s-a angajat ca pictor de biserici și a lucrat până după ieşirea la pensie. El a fost supraveghiat până în ultima clipă din viața sa de către Securitatea comunistă.

Arsenie Boca a picat mai multe biserici, printre care se regăsește și biserica de la Drăgănescu. Această biserică a pictat-o din anul 1968 până în 1984.

Din 1969 şi-a avut chilia şi atelierul de pictură, la Sinaia, unde s-a retras după 1984.

El a murit la vârsta de 79 de ani, pe 28 noiembrie 1989. Părintele Arsenie Boca a fost înmormântat, la mănăstirea Prislop, pe 4 decembrie 1989.

Mormântul său este cel mai aglomerat loc e pelerinaj din România, unde se adună extrem de mulți oameni, atât din România, cât și din străinătate.

Unde se află mormântul lui Arsenie Boca

Mormântul părintelui Arsenie Boca se află la mănăstirea Prislop.

Conform unei legende a măicuțelor de la mănăstirea Prislop, locul de veci al părintelui ar fi păzit de două căprioare. Aceste informații apar și într-un volum dedicat vieţii lui Arsenie Boca.

„La mormânt, măicuţele mi-au zis: «Ce credeţi, noaptea două căprioare vin şi se culcă lângă mormânt şi îl păzesc. Şi când se face dimineaţă şi urcă măicuţele, ele se scoală şi pleacă. Două căprioare, în fiecare noapte, stau la mormânt la părintele»”, au scris autorii volumului „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”. Aceasta ar fi mărturia unei credincioase, conform autorilor.

Vorbele sale despre credinţă, rugăciune şi milostenie sunt preţuite de milioane de români, dovadă fiind mulţimile de pelerini care vin să să se roage la mormântul său, de la Mănăstirea Prislop.

Una dintre cele mai cunoscute rugăciuni ale lui Arsenie Boca este cea pe care o rostea în fiecare dimineaţă.

„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”.