Moașele din India care au încetat să ucidă fetițe și în schimb au început să le salveze

Mai multe moașe au fost identificate de o organizație neguvernamentală ca fiind în spatele uciderii fetițelor din districtul Katihar din India, unde, sub presiunea părinților nou-născuților, le ucideau hrănindu-le cu substanțe chimice sau pur și simplu sufocându-le.

Este imposibil să se stabilească numărul exact de bebeluși pe care i-au ucis

Hakiya Devi, cea mai în vârstă dintre moașele intervievate de BBC, a spus că a ucis 12 sau 13 bebeluși. O altă moașă, Dharmi Devi, a recunoscut că a ucis mai mulți – cel puțin 15-20.

Este imposibil să se stabilească numărul exact de bebeluși pe care i-au ucis, având în vedere modul în care au fost colectate datele.
Dar au apărut într-un raport publicat în 1995 de un ONG, bazat pe interviuri cu ele și cu alte 30 de moașe.

Externe - 19 nov, 10:22

Nivelul de poluare din orașul New Delhi a atins de peste 50 de ori limita admisă de OMS. Care este cauza

Dacă estimările raportului sunt exacte, peste 1.000 de fetițe erau ucise în fiecare an într-un district, de doar 35 de moașe. Potrivit raportului, Bihar avea la acea vreme mai mult de jumătate de milion de moașe. Iar pruncuciderea nu s-a limitat la Bihar.

Refuzul comenzilor, a spus Hakiya, nu era aproape niciodată o opțiune pentru o moașă.
„Familia încuia camera și stătea în spatele nostru cu bâtele”, spune Hakiya Devi. „Spunea: „Avem deja patru-cinci fiice. Acest lucru ne va băga în faliment. Odată ce vom da zestre pentru fetele noastre, vom muri de foame. Acum, s-a născut o altă fată. Omoară-o.’

„Cui puteam să ne plângem? Ne-am speriat. Dacă mergeam la poliție, aveam probleme. Dacă vorbeam, oamenii ne amenințau”.

Moașele intervievate aparțineau castelor inferioare

Rolul moașei în India rurală este înrădăcinat în tradiție și împovărat de realitățile dure ale sărăciei și ale castei. Moașele intervievate aparțineau castelor inferioare din ierarhia castelor din India.

Moașa era o meserie transmisă lor de mame și bunici. Ele trăiau într-o lume în care refuzul ordinelor unor familii puternice, de caste superioare, era de neconceput.

Moașei i se putea promite un sari, un sac de cereale sau o sumă mică de bani pentru uciderea unui copil. Uneori nu primeau nici atât. Nașterea unui băiat le aducea aproximativ 1.000 de rupii. Nașterea unei fete le aducea doar jumătate din sumă.

Motivul acestui dezechilibru a fost legat de obiceiul Indiei de a da o zestre, au explicat ele. Deși obiceiul a fost scos în afara legii în 1961, acesta a rămas puternic în anii ’90 – și continuă, într-adevăr, până în zilele noastre.

O zestre poate fi orice – numerar, bijuterii, ustensile. Dar pentru multe familii, bogate sau sărace, este condiția unei nunți. Și aceasta este ceea ce, pentru mulți, face din nașterea unui fiu o sărbătoare și din nașterea unei fiice o povară financiară.

Preferința pentru fii poate fi văzută în datele la nivel național ale Indiei. Cel mai recent recensământ al său, din 2011, a înregistrat un raport de 943 de femei la fiecare 1.000 de bărbați. Aceasta este totuși o îmbunătățire față de anii 1990 – la recensământul din 1991, raportul a fost de 927/1.000.

Adopțiile au fost scăparea fetițelor

Schimbarea moașelor a fost instigată de Anila Kumari, un asistent social care a sprijinit femeile din satele din jurul Katihar și a fost dedicată abordării cauzelor fundamentale ale acestor crime.

Abordarea Anilei a fost simplă. Ea le-a întrebat pe moaşe: „I-ai face asta propriei tale fiice?”
Întrebarea ei a străpuns aparent ani de raționalizare și negare. Moașele au primit ajutor financiar prin intermediul unor grupuri comunitare și, treptat, ciclul violenței a fost întrerupt.

„Acum, oricine îmi cere să ucid, îi spun: „Uite, dă-mi copilul și o duc la Anila, doamnă”.
Moașele au salvat cel puțin cinci fete nou-născute din familii care doreau să fie ucise sau care deja le abandonaseră.
Un copil a murit, dar Anila a aranjat ca celelalte patru fetițe să fie trimise în capitala Biharului, Patna, la un ONG care a organizat adopția lor.