Mănăstirea Prislop este o destinație a pelerinilor care vin aici pentru a se reculege la mormântul lui Arsenie Boca, supranumit „Sfântul Ardealului”.
Acesta a fost cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea, iar egumenii mănăstirii au susținut de nenumărate ori că: „El s-a pus la nivelul tuturor și le-a vorbit într-o limbă pe care ei o înțeleg personal. Pe de o parte, te-a captivat și te-a sedus, iar pe de altă parte, ți-a cercetat conștiința, a descris propria ta stare spirituală, unde ai fost, cine ai fost și ce ai putea deveni”.
Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai importanți și apreciați duhovnici ai secolului trecut. Cu ajutorul credinței sale și a învățăturilor, milioane de creștini merg la mormântul lui pentru a se ruga și a cere sfaturi asupra necazurilor.
Multe istorisiri vorbesc despre minunile duhovnicului, despre puterea vindecătoare a acestuia şi despre modul în care putea vedea în sufletul oamenilor.
Arsenie Boca a vindecat mulți suferinzi de boli incurabile, datorită rugăciunilor. O minune a fost făcută în momentul în care a spovedit și împărtășit un bărbat nevăzător. La o sărbătoare, părintele i-a spus acestuia să iasă din biserică, dar cei prezenți susțineau că nu va putea, ținând cont că nu vede.
Cu toate acestea, Arsenie Boca le-a zis enoriașilor să-l lase să iasă singur, iar bărbatul când a ajuns afară și a văzut lumina zilei a zis: „Eu văd!”. În acel moment omul și-a recăpătat vederea pentru toată viaţa.
În lucrarea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca” , apărută în anul 2008, autorii au scris despre cazul unui om paralizat la pat, care a fost dus cu căruţa la mănăstirea Prislop.
Părintele Arsenie Boca i-a zis să coboare din căruţă, iar acesta a reușit şi de atunci a mers normal, notează stirilekanald.ro.
Preotul hunedorean Oprea Crăciun, din Cinciş, şi el fost deţinut în închisorile regimului comunist, relata, conform cărții citate mai sus, că în anii 1950, un sătean din satul menționat, Ionică Morar, a fost martorul unei vindecări miraculoase.
„Când părintele Arsenie a ieşit din biserica Mănăstirii Prislop, toţi oamenii care stăteau jos pe pajişte, lângă izvor, s-au ridicat în picioare să-i sărute mâna părintelui. Doar un copil a rămas jos. Unchiul copilului i-a zis părintelui să-l ierte pe copil că nu s-a ridicat, deoarece nu poate, niciodată nu şi-a putut folosi picioarele. „Ba poate!”, a zis părintele şi a întins mâna copilului. Copilul a prins cu mâna un deget al părintelui şi s-a ridicat în picioare. De atunci nu a mai avut nimic şi a putut să meargă”, spunea preotul din Cinciș.
Maica Stareţă Marina Lupou, de la Mănăstirea Bic, judeţul Sălaj, a dezvaluit pentru adevarul.ro, că mama ei suferea de cancer în stadiul terminal, sora ei fiind și ea bolnavă. Maica a fost nevoită să părăsească mănăstirea Prislop pentru a le fi alături, iar într-o zi, când nu era acasă, bătrâna s-a prăbuşit din cauza durerilor, iar sora stareţei nu o putea ajuta.
„S-au speriat rău şi au strigat amândouă după părintele Arsenie. Şi atunci, părintele, îmbrăcat în veşminte preoţeşti cu crucea în mână, a zis cuvintele pe care mi le-a zis mie când am plecat din Prislop: „Nu vă fie frică, noi suntem alături de voi”. Şi sora mea a ridicat-o pe mama în pat ca un fulg. Până când am venit eu, părintele nu a mai fost, nu am fost vrednică să-l văd”, a mai adăugat maica Stareță Marina.
Mai mult decât atât, preotul David Stoica de la Mănăstirea Sadinca, aflat la mormântul de la Prislop, a înțeles puterea de vindecare a părintelui Arsenie Boca, chiar şi după ce acesta nu a mai fost în viață.
„Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenuncheaţi în jurul mormântului, cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi. Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”. Părintele David a mai adăugat că în copilărie se afla la mănăstire şi l-a întâlnit pe Arsenie Boca. A simţit nevoia să îi strângă mâna duhovnicului şi să o aşeze pe creştetul său. „Atunci părintele a spus: Tu vei fi călugăr, te vei numi David şi vei sta sus, într-un vârf de munte. Îţi vei căuta multă vreme calea prin alte locuri, dar până la urmă vei veni să ridici o mănăstire tot aici, în Ardeal, aproape de casă. Acestea s-au întâmplat întocmai”, potrivit stirilekanald.ro.