Statul român e incapabil să aibă grijă de persoanele fără familii, abandonate de rude sau care nu pot fi îngrijite acasă. De situație ajung să profite unii, care se îmbogățesc pe seama suferinței oamenilor.
La Spitalul Obregia sunt anual aproape o mie de cazuri sociale – persoane care nu au familii sau pe care familiile le-au abandonat. Unitatea medicală trebuie să găsească centre pentru acești oameni, altfel ajung pe stradă.
Între timp, acești oameni ajung să stea chiar și doi ani în spital, pentru că azilele sunt supraaglomerate și efectiv nu au unde în altă parte să se ducă. Pentru că nu i s-a găsit un loc într-un centru, un pacient, de exemplu, a stat 562 de zile la Spitalul Obregia. Cazarea i-a fost plătită de stat, prin fondurile de la Sănătate, pecizează Digi24.
„Mama și tatăl meu sunt decedați. Aștept să văd unde mă repartizează”, a spus un tânăr de 27 de ani, internat la Spitalul Obregia de două luni. Rudele nu mai țin legătura cu el, așa că spitalul îi caută un centru rezidențial.
Conducerea spitalului spune că se ajunge aici mai ales pentru că pacienții sunt abandonați de familii.
Aceeași situație e și la Spitalul Universitar din Capitală, unde anual ajung peste 300 de pacienți cazuri sociale.
De deficiențele din sistemul de asistență socială au ajuns să profite unii, care se îmbogățesc din suferința oamenilor, după cum a arătat ancheta jurnalistică privind azilele din Ilfov.