"Justiția, arma răfuielilor politico-mafiote" Cristoiu: Ghiță, unul dintre stâlpii de nădejde ai SRI, l-a executat pe SOV la comanda lui Kovesi

Dezvăluirile lui Sebastian Ghiță încurcă și mai mult ățele pe care le cunoștea opinia publică până acum. Jurnalistul Ion Cristoiu răscolește în trecut și amintește de scandalul dintre fostul deputat și Sorin Ovidiu Vîntu, din 2011. Ținând cont de afirmațiile de acum ale lui Ghiță, conflictul de atunci, pentru care SOV a primit și o pedeapsă de 6 anid e închisoare, capătă o turnură interesantă, în care sunt implicate Serviciile, dar și Laura Codruța Kovesi.

Vîntu și Ghiță s-au certat la scurt timp după ce omul de afaceri ploieștean a devenit manager la Realitatea tv, post deținut pe atunci de SOV. Ghiță a depus o plângere la Parchet în care susținea că a fost amenințat cu moartea de Vîntu pentru suma de 150.000 de euro.

“Au trecut de atunci şase ani.
Între timp au apărut multe indicii că Sebastian Ghiţă era – şi în 2011 – dacă nu ofiţer acoperit, atunci măcar colaborator de nădejde al SRI. Imaginea unui Sebastian Ghiţă speriat de ameninţările cu moartea ale lui SOV, gata să-i dea 150.000 de euro, mi s-a părut și mai departe de realitat”, scrie Cristoiu pe blogul său.

Pe 29 decembrie 2016, Sebastian Ghiţă a făcut un nou autodenunţ public, după cel privind rolul jucat în operaţiunea Albirea Codruţei Kovesi. De data asta, Sebastian Ghiţă, victima şantajului din martie-aprilie 2011, dezvăluie, cu documente, c-a fost vorba de un dosar fabricat pentru a-l vîrî pe SOV la zdup în care el a fost pilotat de Codruţa Kovesi cum şi ce să facă:

„Practic, doamna Kovesi îmi spunea, îmi cerea hîrtii, date, documente, denunţuri, care să îl acuze pe Vîntu şi care să o ajute pe dînsa în acest dosar. Îmi spunea negru pe alb faptul că doreşte mai mult, că doreşte un contract prin care să se vadă că familia mea e ameninţată, sau un supliment de contract la contractul de pază, care să justifice, conform legii, de ce eu am făcut acea plîngere”, a declarat Ghiță.

“În aceste condiţii, potrivit unei logici pe care Camil Petrescu, inspirat de Husserl, o numea a schimbării semnificaţiei (după ce-ai constatat că nevasta te înşeală, toate faptele de pînă atunci, semnificate de tine ca pure întîmplări, capătă o altă semnificaţie), Dosarul Şantajarea lui Sebastian Ghiţă apare într-o altă lumină.
Şi anume, folosirea Justiţiei aşa-zis independente pentru răfuieli politico-mafiote.

Toate datele şi problele apar acum drept dovezi zdrobitoare ale unui Dosar fabricat pentru înfundarea lui SOV.
Cum a fost executat mafiot SOV folosind aşa-zisa independenţă a justiţiei pentru răfuieli politico-mafiote?
Preocupat cum sînt de verificarea critică a tuturor Scandalurilor, am făcut rost de Rechizitoriul din Dosarul nr. 347/P2001, datat 20 mai 2011, Bucureşti, semnat de Marius Iacob, şeful Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de subordonatul său, procurorul Remus Budăi, şi aprobat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de însăşi Codruţa Kovesi, la vremea respectivă procuror general.
Documentul are 41 de pagini.
E semnat nu de oricine, ci de şeful celei mai importante Secţii a Parchetului.
E verificat sub aspectul temeiniciei nu de oricine, ci chiar de Procurorul general.

Toate rechizitoriile citite de mine pînă acum sînt sub aspectul dovedirii faptelor (principala datorie a unui astfel de Documente) documente ale halucinaţiei care poartă un nume:
Procuror român.

Rechizitoriile sînt tot ce vreţi: proză proastă, telenovelă ieftină, editoriale de propagandă şi agitaţie.
Numai rechizitorii, nu.
Nici unul nu-l întrece însă, în materie de înlocuire a probelor cu însăilatul de telenovelă, pe cel din cazul SOV.
Întreg Rechizitoriul se reduce la interpretarea psihologică a înregistrării din 2 aprilie 2011 pentru a ne convinge că vorbele lui SOV i-au produs lui Sebastin Ghiţă o teamă reală.
Scopul Rechizitoriului e de a forţa urieşeşte o realitate banală (SOV făcea fanfaronade) pentru a-l transforma pe SOV în Zmeul Zmeilor şi pe Sebastian Ghiţă într-o Ileana Cozînzeana”, spune Cristoiu.

“Citiți și nu vă cruciți!
Citiți și luați-vă o batistă pentru a vă șterge lacrimile provocat de hohotele de rîs”, își îndeamnă jurnalistul cititorii.

„De altfel, sub acest aspect este relevantă afirmaţia inculpatului care, pentru începutul întîlnirii, a definit caracteristicile care fac diferenţa dintre mediile lor sociale şi datorită cărora numai inculpatul are puterea discreţionară. Astfel, enumerarea sacadată, apăsată a experienţelor din viaţa sa, a faptelor josnice despre care, cu mîndrie şi autoritate, spune că nu îi sînt străine, a mahalalei care l-a format, în care asasinatele la comandă erau constante ale existenţei a fost făcută cu scopul de a amplifica forţa cu care poate tranşa în favoarea sa orice situaţie. Descrierea lecţiilor pe care şi le-a însuşit în puşcărie şi care l-au călit, autoritatea pe care a avut-o asupra reţelelor organizate de hoţi, făceau ca asocierea cu mediul ordonat, civilizat în care s-a format partea vătămată (un mediu slab, lipsit de forţă, conform criteriilor sale) să amplifice forţa inculpatului, care şi-a încheiat tabloul arătînd că i-a lichidat şi pe cei mai temuţi asasini la comandă – racheţii – a căror notorietate negativă nu mai avea nevoie de alte argumente în plus.

Totodată, pentru spori credibilitatea ameninţărilor şi temerea părţii vătămate, inculpatul a afirmat că a procedat în acelaşi mod şi în alte situaţii şi a dispus uciderea a zeci de alte persoane, fără a fi pedepsit întrucît a beneficiat de protecţia unui fost director al Serviciului Român de Informaţii. (…)

De asemenea, inclupatul a afirmat că are influenţă asupra grupurilor de crimă organizată ţigăneşti, pe care le controlează din perioada anterioară anului 1989, că poate influenţa deciziile politice, că are acces la rapoartele serviciilor de informaţii şi că provine dintr-un mediu infracţional, astfel încît eventualele consecinţe judiciare ale faptelor sale nu sînt importante.”

“Potrivit Rechizitoriului, Sebastian Ghiță, unul dintre stîlpii de nădejde ai SRI, rechin al afacerilor de la o vîrstă tînără, ditamai bărbatul, îl vede pe SOV ca pe un fel de Naș al tuturor mafiilor din România și, speriat că el și va familia vor umple dealurile Moldovei cu cadavrele lor, s-a grăbit să-i dea 150.000 de euro!

Dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă, analiza probelor şi a Rechizitoriului arată limpede că ne aflăm în faţa unei execuţii mafiote de către Statul mafiot prin intermediul Justiţiei, a lui SOV.
E normal ca o astfel de dezvăluire să declanşeze în presa independentă o dezbatere serioasă, aplicată, despre un adevăr ţinînd de prezent, dar şi de istorie:
Folosirea Justiţiei ca armă a Răfuielilor politico-mafiote în România postdecembristă”, conchide Ion Cristoiu.