Ion Iliescu: "Suleyman Demirel a fost una dintre cele mai importante personalități politice ale Turciei contemporane. L-am cunoscut bine, pot spune că ne-a legat o relație de prietenie"
Suleyman Demirel, fostul președinte al Turciei a murit miercuri la vârsta de 90 de ani într-un spital din Ankara din cauza unei infecții respiratorii severe. (Detalii AICI)
La aflarea veștii, fostul președinte al României, Ion lliescu, a scris pe blogul personal un text în memoria lui Demirel.
„Am aflat cu tristețe și profund regret vestea morții lui Suleyman Demirel, una dintre cele mai importante personalități politice ale Turciei contemporane, care a marcat istoria recentă a Republicii Turcia. Președinte, premier, lider de partid, Suleyman Demirel și-a pus amprenta asupra instituțiilor statului turc. A fost un adept consecvent al deschiderii țării spre Europa, a gândit și a lucrat pentru a da Turciei un statut de lider regional, mai ales prin dezvoltare economică și socială.
Ca prim ministru, a promovat proiecte importante de infrastructură, precum Barajul Keban, primul pod peste strâmtoarea Bosfor, conducte de transport al petrolului. A avut o abordare pragmatică a acestor probleme, pragmatism care venea din formația sa de inginer.
A fost înlăturat de la putere de două ori, prin lovituri de stat militare. Nu a renunțat la politică, a luptat pentru a păstra Turcia drept un stat democratic. Revenit în viața publică, după o perioadă de interdicție, a fost reales prim ministru, și apoi președinte al Republicii.
L-am cunoscut bine, pot spune că ne-a legat o relație de prietenie. A fost un bun și loial prieten al României. Împreună am pus în practică proiectul Cooperării Economice la Marea Neagră, într-un moment tulbure pentru Europa, marcat de destrămarea Iugoslaviei și a fostei URSS. Am continuat să conlucrăm și după terminarea mandatului său de președinte, dar și al meu, în cadrul ”Fundației Marmara”, o adevărată instituție a Turciei contemporane.
A fost un lider politic iubit și respectat, pentru că, dincolo de orice, i-a păsat de oameni, și a lucrat pentru binele lor. I se spunea, cu afecțiune, ”Păstorul Sulu” și ”Tata”. Avea simțul umorului, și un acut simț al responsabilității.
Îi voi păstra o vie amintire.”