Ion Cristoiu, despre revoluția din 22 decembrie 1989: „Semnificativa energie tânără s-a consumat în barajele de pe străzi şi din staţiile de metrou”

În postarea zilnică de pe blogul personal, Ion Cristoiu a vorbit despre evenimentele din decembrie 1989. Acesta descrie ceea ce vede în niște imagini din 22 decembrie 1989 „ lucrători atîrnînd pe clădirea Informaţia Bucureştiului firma noului ziar, Libertatea, în aplauzele mulţimii de jos (nu le ştiam); o cucoană strigînd din uşa unui autobuz, în Piaţa Aviatorilor, că Spitalul Fundeni nu mai are sînge (diversiunea munţilor de cadavre şi răniţi din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Va fi fost o naivă sau o provocatoare?); poporul urcat în basculante, camioane, tractoare şi Dacii, bîntuind prosteşte pe străzile Bucureştilor, pentru a-şi zbiera fericirea de a fi liber.”

Jurnalistul rememorează evenimentele petrecute cu 26 de ani, când a avut loc revoluția. Acesta redă un fragment dintr-un editorial scris la data de 6 aprilie 1990 „Exagerarea, dacă nu chiar inventarea pericolului terorist, a fost una din cele mai grele lovituri date mişcării anticomuniste. Intimidate de acest pericol, demonstraţiile antitolaritariste şi-au redus numărul şi intensitatea. Semnificativa energie tînără s-a consumat în barajele de pe străzi şi din staţiile de metrou. Mîndri că pot face ceva pentru salvarea democraţiei, tinerii din subteran nu au mai fost atenţi la ce se întîmplă la suprafaţă. În timp ce ei pipăiau orgolioşi călătorii din staţia Victoriei, deasupra, în Palatul Guvernului, se făceau jocuri mai primejdioase decît teroriştii prezentaţi de presă şi televiziune ca pe nişte supermeni proceauşişti”.

„Bazele viitoarelor jafuri, ale viitoarelor excrocherii, ale jocurilor piramidale, ale trăncănelilor din campanii; bazele viitoarelor averi născute peste noapte şi ale viitoarei sărăcii duse de 16 ani încoace” au fost puse chiar în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, a mai menționat Cristoiu.

În prezent, pe de o parte şi de alta a străzilor bucureștene sunt vile ridicate „din entuziasmul nătîng al celor ce băteau străzile fără rost în după-amiaza lui 22 decembrie 1989”, bucuroși de înlăturarea regimului comunist.