Ion Cristoiu: De la Lupta împotriva fascismului la Lupta împotriva corupției

Jurnalistul Ion Cristoiu vorbește în "Gândul de vineri", de pe blogul său, despre lupta împotriva corupției desfășurată în momentul actual, cu lupta împotriva fascismului din perioada imediat după 23 august 1944.

Cristoiu este de susține că lupta împotriva corupției a creat "un climat asemănător celui provocat de declararea, în Istoria națională, a altor Pericole pentru România".

"Deşi preocuparea nu atinge proporţiile necesare, analiza cauzelor care au dus la aceste abuzuri se rezumă la denunţarea Sistemului avînd drept nucleu Binomul SRI-DNA. Şi cum stă bine superficialităţii noastre în despicarea realităţilor, abuzurile sunt puse exclusiv pe seama persoanelor care au condus sau chiar mai conduc instituţiile de forţă.
În mai multe rînduri, am arătat că abuzurile ar fi fost imposibile în afara climatului de teroare creat de hei-rupismul numit Lupta împotriva corupţiei, declarată prioritate ţinînd de interesul naţional. Am reamintit că proclamarea corupţiei drept singurul pericol care ameninţă România (vezi sloganul Corupţia ucide), a creat un climat asemănător celui provocat de declararea, în Istoria naţională, a altor Pericole pentru România:
Al iudeo-bolşevismului în timpul regimului antonescian; al fascismului, imediat după 23 August 1944; al duşmanului de clasă în anii stalinismului românesc", notează Cristoiu pe blogul său.

Jurnalistul este de părere că așa cum prin intermediul așa-zisei lupte împotriva fascismului au fost dați afară din funcții mulți funcționari suspectați de colaborări cu regimulfascist, la fel se procedează și în lupta actuală împotriva corupției pentru a elimina dintr-o instituție "un adversar politic sau un adversar pur și simplu".

"Indiscutabil, cei douăzeci și unu erau victimele abuzurilor ivite în climatul de teroare provocat de aşa-zisa Luptă împotriva fascismului.
Această aşa-zisă Luptă împotriva fascismului, avînd drept premisă teza că Pericolul numărul unu pentru România e întruchipat de fasciştii rămaşi în libertate şi, mai grav, de cei care ocupă mai departe posturi în instituţiile statului, cuprinde, pe lîngă arestarea şi judecarea suspecților, şi ceea ce epoca respectivă numeşte Epurare. Altfel spus, darea afară din funcţii a celor suspectaţi de a fi fost funcţionari ai regimului fascist.
(…) În realitate, campania vizînd defascizarea ţării e un prilej de răfuieli politico-mafiote. Acuzaţia de fascist e folosită atît pentru a aresta şi condamna abuziv un nevinovat, cît şi pentru a elimina dintr-o instituţie un adversar politic sau un adversar pur şi simplu.
(…) Campania de defascizare a țării era pentru comuniști un pretext pentru scoaterea din joc a adversarilor politici și plasarea oamenilor lor în posturi de la toate nivelele.
A făcut altceva Binomul SRI-DNA invocînd curățarea clasei politice de penali?!", mai notează jurnalistul în "Gândul de vineri".