Ion Cristoiu: Cum i-a dat o mie de dolari Richard Nixon românului Eugen Mihăiescu pe desenele publicate de acesta în New York Times despre afacerea Watergate

Jurnalistul Ion Cristoiu povestește în “Gândul de sâmbătă”, de pe blogul personal, despre rugămintea lui Eugen Mihăiescu de a vorbi la lasansarea noii sale cărți, „Rebel”, care a avut loc la Târgul Gaudeamus.

„Nimic nu urăsc mai tare decît prezenţa activă la o lansare de carte la Tîrgul Gaudeamus, de la Romexpo.

La o librărie, mai e cum e. Vin doar cei interesaţi de carte, autorul e singurul care-şi lansează opera, vorbitorii se aud chiar şi fără microfon.

La Tîrgul Gaudeamus, devenit an de an tot mai industrializat, lansarea unei cărţi e un coşmar.

Concomitent sînt vreo 50 de lansări. Standurile stau unul lîngă celălalt, ca oile. În timp ce vorbeşti despre o carte, la cîţiva paşi mai încolo, un altul, vorbeşte şi el.

Tu zbieri în microfon sperînd că vei auzit doar tu. El zbiară în microfon sperînd să se audă doar el.

În dreptul microfonului la care are loc lansarea, se opresc tot felul de neisprăviţi, parveniţi pe acolo întîmplător.

Nimeni nu ascultă, nici măcar amicii și neamurile autorului. Mi-am luat inima-n dinţi şi punîndu-i lui Eugen Mihăiescu condiţia – Plec imediat ce se încheie sindrofia – am fost la lansare”, a spus Ion Cristoiu.

Jurnalistul povestește că l-a rugat pe Eugen Mihăiescu să-i ofere cartea înainte pentru a o citi, astfel să poată vorbi în public, la lansare.

„Asta ar putea să pară ciudat dacă voi preciza că Rebel e o carte de memorii. Eugen Mihăescu îşi povesteşte viaţa din copilărie pînă în 1989, dar mai ales istoriseşte aventura colosală care a fost afirmarea sa ca un grafician de excepţie în presa americană.

A ajunge să publici mii de desene în The New York Times şi Time, să semnezi peste 75 de coperte ale revistei The New Yorker, într-un cuvînt, să devii o vedetă a presei americane e infernal de greu pentru un american get-beget, d-apoi pentru un român venit la New York ca rupt în fund în căutare de glorie.

Ca să pătrunzi în redacţiile mai sus menţionate, dar şi ca să rămîi, îţi trebuie nu numai talent, dar şi noroc.

Caracterul poliţist al biografiei lui Eugen Mihăescu e dat de suspansul întruchipat de bătălia pentru a fi luat în seamă de ştabii redacţiilor şi pentru a nu pierde colaborarea la schimbarea de conducere”, a mai spus Cristoiu.

Jurnalistul a relatat o parte din cele spuse în cadrul prezentării, aducându-i laude autorului cărții „Rebel”, Eugen Mihăiescu.

„O perseverenţă pe care am întîlnit-o – am zis, eu ca să par contemporan cu evenimentele- la preşedintele ales al Americii, Donald Trump.

Concentrarea exclusiv pe afirmarea în America – am zis la lansare – îl deosebeşte pe Eugen Mihăescu de mulţi români, care, o dată ajunşi la Paris, la New York, la Roma, în loc să se angajeze în afirmarea ca cetăţeni ai oraşului respectiv, se preocupă obsedant de bătălia politică din România.

Nu de puţine ori m-am întrebat cît de tont să fii ca, ajuns la New York, în loc să-ţi pui în cap să ajungi primarul New Yorkului, te dai de ceasul morții la gîndul că nu ştiu ce partid din România a pierdut alegerile.

Eugen Mihăescu a reuşit un lucru rar în cazul unui român şi mai ales al unui român fără neamuri şi pile în America: Să devină o vedetă a presei americane.

Despre statutul său spune totul momentul în care Richard Nixon i-a cumpărat nişte schiţe publicate de Eugen Mihăescu în New York Times în timpul Watergate”, a mai spus Ion Cristoiu.

Pentru a lua cunoştinţă de asta, dar şi de scrisul din „Rebel”, puteți citi fragmente din paginile dedicate acestei întâmplări intrând AICI.