Regizorul și scenaristul Radu Jude este unul dintre cele mai importante nume din cinematografia română. În contextul ARTE FILM WEEK, am discutat cu acesta despre unul dintre cele mai provocatoare filme ale sale, proiectat în cadrul evenimentului și despre modul în care societatea românească se raportează astăzi la propriul trecut.
„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” a fost lansat 2018 și abordează critic una dintre cele mai negre episoade din istoria nașională, masacrarea populaţiei evreieşti din Odesa de către trupele române în cel de-al Doilea Război Mondial.
Reporter: De ce filmele care abordează critic anumite aspecte din istoria națională generează încă numeroase controverse și dezbateri aprinse în rândul societății?
Radu Jude: Ține în primul rând de un anumit mod de construcție a identității, unde istoria joacă un rol important, deci despre o anumită viziune asupra istoriei. Atunci când sunt anumite teme trecute decenii de-a rândul sub tăcere poate apărea acest efect de respingere din partea unei anumite părți a societății. Ceea ce nu mi se pare neapărat un lucru rău. Primul pas spre acceptare se poate manifesta sub forma unei respingeri. Faptul că se discută lucrurile mi se pare mult mai important chiar dacă provoacă reacții uneori violente.
În special pentru țări precum România istoria sau un anumit tip de relație cu trecutul este o problemă ce ține de construcția identității. Unele state precum cele din Europa de Sud-Est sunt uneori instabile atunci când vine vorba despre identitatea lor, vorbim în special despre state noi. România s-a format ca stat mai mult sau puțin în forma actuală doar acum aproape 100 de ani. În aceste state când discutăm istorie și avem unele subiecte mai critice asupra istoriei unii se pot teme pentru că percep asta ca pe un atac asupra identității. În statele puternice acest lucru nu se întâmplă. În SUA dacă spui ceva negativ despre istorie sau politica americană nu se teme nimeni, dar în România mereu există o doză de anxietate”.
Reporter: Considerați că filmele dumneavoastră au reușit de-a lungul timpului o schimbare asupra modului în care publicul românesc percepe propriul trecut?
Radu Jude: Conceptul de public românesc este foarte general, sunt fel de fel de oameni care văd filme, unii care nu văd deloc, alții își doresc un anumit tip de film. Nu cred că un singur film poate să ducă la o schimbare de un anumit fel, dar dacă există o anumită direcție unde apar mai multe filme de felul ăsta sau nu doar filme, ci și cărți sau alte forme de manifestare artistică, atunci lucrurile pot evolua, desigur.
Reporter: Cât de dificilă este documentarea subiectelor pe care le abordați în filmele dumneavoastră?
Radu Jude: Procesul de cercetare, evident pentru orice film care are de-a face cu istoria e un proces obligatoriu și e important să îl parcurgi, singur sau în cazul meu împreună cu un consultant sau istoric. În cazul filmului „Îmi este indiferent daca în istorie vom intra ca barbari”, consultant a fost istoricul Adrian Cioflâncă. Acum depinde pentru ce cauți informațiile. Pentru ce am căutat eu nu au fost dificultăți majore. Filmele mele nu sunt niște filme care să aducă informații istorice noi, nu m-a preocupat asta niciodată, nu aș fi capabil de așa ceva. M-a interesat să folosesc aceste informații și să le pun în scenă într-un fel care să fie cinematografic. Cinematograful mi se pare interesant dacă face altceva decât face literatura sau istoria.
Reporter: Filmul „Îmi este indiferent daca în istorie vom intra ca barbari” a fost lansat în contextul Centenarului Marii Uniri. A fost acest eveniment un moment ratat pentru societatea românească și a reprezentat filmul dumneavoastră o alternativă la discursul oficial?
Radu Jude: A fost un prilej ratat atâta vreme cât totul a fost gândit doar dintr-o perspectivă. Dar filmul meu nu a fost gândit pentru contextul Centenarului. A fost vorba doar despre o suprapunere și o potrivire cu Centenarul într-un mod fericit aș spune. Cred că este nevoie de perspective cât mai critice în general, nu doar față de istorie, ci și față de societate, de politic, de tot ce ne înconjoară și cred că una dintre posibilitățile artei este de a fi critică . Cred foarte tare că este important să vedem cât mai multă critică și nu cât mai multă autoglorificare. Din punctul acesta de vedere Centenarul a fost un moment ratat.
Radu Jude este unul dintre cei mai premiați regizori români la marile festivaluri internaționale. Pelicula „Aferim!” (2015) i-a adus Ursul de Argint pentru cea mai bună regie. Ea a fost urmată de „Inimi cicatrizate” (2016), care a fost recompensată cu două premii la Locarno IFF și pentru care Radu Jude a primit trofeul pentru regie la Mar del Plata, de documentarul „Țara moartă” (2017) și de lungmetrajul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2018), primul film românesc premiat cu Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary.
De asemenea, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” a fost marele câștigător al celei de-a 71-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, fiind recompensat cu Ursul de Aur.
Filmul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” a fost proiectat în cadrul ARTE FILM WEEK. Cu ocazia celei de-𝗮 𝟲𝟬-𝗮 𝗮𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗮̆𝗿𝗶 𝗮 𝗧𝗿𝗮𝘁𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗘𝗹𝘆𝘀𝗲́𝗲, Institutul Francez și Institutul Goethe și-au unit forțele pentru a celebra canalul european de televiziune ARTE. Între 𝟭𝟵 𝘀̦𝗶 𝟮𝟮 𝗶𝗮𝗻𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲, ARTE FILM WEEK a prezentat publicului filme franceze, germane și românești coproduse de ARTE.