Înfrângere suferită de Poliție în cazul unui șofer care refuzat să dea probe de sânge. Nu s-a putut demonstra cine era la volan
Un bărbat acuzat că a refuzat să se supună recoltării de sânge pentru stabilirea alcoolemiei și soția sa, acuzată de mărturie mincinoasă, au fost declarați nevinovați, deoarece judecătorul a considerat că nu sunt suficiente probe care să susțină acuzațiile polițiștilor.
Judecătoria Măcin a pronunțat o primă sentință în dosarul unui bărbat din Babadag acuzat că a refuzat să dea probe biologice după ce, atunci când a fost oprit în trafic miroasea a alcool. Soția bărbatului a ajuns să fie acuzată pentru mărturie mincinoasă după ce a spus că ea se afla la volan, conform Ziare.com.
Incidentul a avut loc în noaptea de 23 spre 24 aprilie 2019. Doi polițiști se aflau în patrulare și au observat „o mașină care avea o deplasare sinuoasă” și au oprit-o.
„După oprirea mașinii, cei doi agenți de poliție au observat că o persoană de sex masculin a coborât de la volan și, imediat după aceea, o persoană de sex feminin aflată pe locul din dreapta volanului a trecut de pe scaunul său pe scaunul șoferului”, se mai arată în rechizitoriul în care polițiștii au calitate de martori. Bărbatul a fost dus la spital, dar a refuzat să i se recolteze probe de sânge pentru a stabili alcoolemia.
Apărarea soților
Cuplul s-au apărat negând acuzațiile. Bărbatul a spus că în seara incidentului se afla la un prieten cu care a consumat alcool, iar soția sa era de serviciu la centrul de recuperare din Babadag.
Ea a spus că a primit un telefon prin care i s-a spus că ginerele său este în drum spre spital în stare gravă. Atunci a plecat de urgență de la serviciu și a mers să îl ia pe soțul ei de la prietenul la care se afla pentru a merge la spital. Cei doi spun că prietenul lor a văzut că mașina era condusă de femeie și bărbatul s-a urcat pe locul din spate.
„Un raționament de o logică elementară ne duce la concluzia ca era aproape imposibil ca inculpatul să o determine pe soția să oprească mașina, să se urce volan și să plece conducând mașina către casă în condițiile în care consumase alcool și în care plecase de acasă mai devreme fără mașină tocmai pentru a evita acest lucru”, a fost pledoaria avocatului celor doi soți.
Cuplul, testați cu detectorul de minciuni
Pentru a fi convingători, polițiștii au cerut să fie testați cu detectorul de minciuni, care a arătat că spun adevărul. Dar, testul poligraf nu reprezintă o probă, judecătorul nu a luat în considerare rezultatul, astfel că soții sunt nevinovați pe bază probelor insuficiente care să le demonstreze vinovația.
„În condiţiile în care deplasarea s-a făcut pe timp de noapte, lucrătorii de poliţie s-au aflat în imposibilitate să constate cine anume se afla la volan. Apreciem că cei doi poliţişti nu au văzut cine conduce autoturismul, ci doar au intuit după ce inculpatul a coborât din habitaclul autoturismului.
Echipajul de poliţie nu l-a depăşit şi nu a circulat în paralel cu acesta, să constate în mod indubitabil că şoferul autoturismului este inculpatul. De asemenea, nu există alţi martori care să fi asistat la momentul opririi autoturismului; nu există imagini surprinse de camere de supraveghere, radar sau tip body cam care să surprindă şoferul autoturismului”, se arată în sentința Judecătoriei Măcin.
Instanța a mai arătat că „chiar dacă inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice refuzul acestuia de a se supune recoltării probelor biologice nu se circumscrie infracţiunii prev. de art. 337 C.penal, întrucât refuzul a fost justificat de lipsa calităţii sale de conducător auto, deoarece numai unei persoane care a condus un autovehicul îi revine obligaţia de a se supune testării în vederea stabilirii alcoolemiei”.
„Hotărârea de condamnare se impune a fi fundamentată pe probe certe de vinovăție, soluție care nu poate fi adoptată în cazul în care ulterior epuizării probatoriului administrat, rezultă o îndoială ce nu poate fi înlăturată prin probe. În această din urmă ipoteză, este incident principiul in dubio pro reo, complement al prezumției de nevinovăție, conform căruia ori de câte ori dovezile existente în cauză nu sunt apte să formeze certitudinea vinovăției inculpatului, orice îndoială trebuie să profite acestuia, și, în consecință, se impune a fi dispusă o soluție de achitare”, se mai arată în sentința Judecătoriei Măcin, care nu este definitivă.