"Închisorile ar putea deveni «tabere» sau «cantonamente» de creație". Andrei Pleșu: Vicepremierul Dâncu vrea să descopere în pușcării pictori și sculptori

Vicepremierul Vasile Dâncu şi totodată ministru al Dezvoltării Regionale a susține menținerea posibilității de diminuare a pedepsei pentru deținuții care scriu lucrări științifice, arătând că ar trebui să fie luate în considerare modalități de a aduce și „alte tipuri de creație în pușcărie, pentru că vorbim aici de opera de artă”.

”Am putea descoperi acolo pictori, sculptori”, spune Dâncu.

Scriitorul Andrei Pleșu nu exclude posibilitatea – dacă e vorba de literatură – “să ne trezim faţă-n faţă cu vreun Dostoievski de Jilava sau Piatra Albă. Dar asta n-ar fi decît o rarisimă, aproape implauzibilă, excepţie”. Totodată, acesta este de părere că “nu e igienic ca, de dragul ei, să eliberezi înainte de termen sute şi mii de impostori, escroci, şmecheri de cartier, cu diferite grade de vinovăţie penală”

“De scris, nu-l opreşte nimeni să scrie, dacă asta îl amuză. Dar dacă se apucă brusc de scris (fără antecedente şi fără acreditări credibile), doar pentru că a aflat că, astfel, îşi va scurta detenţia, motivaţia lui e inconsistentă”, scrie Pleșu într-un articol pentru Adevărul.

Definiția privării de libertate nu corespunde cu cerințele vicepremierului. Detenţia implică tocmai suspendarea anumitor drepturi: dreptul la libertate, la liberă circulaţie, la telefon mobil etc.

“Şi asta tocmai pentru că deţinutul a abuzat de unele dintre drepturile sale. Şi îi restrîngem, temporar, drepturile, pentru a penaliza (şi exclude) abuzul”, explică Pleșu.

Astfel, dacă se pun în aplicare ideile lui Vasile Dâncu, închisorile ar putea deveni „tabere”, sau „cantonamente“ de profil.

Am putea avea: “Închisori specializate pe pictură, pe sculptură sau pe design. Apoi, închisori pentru istorici, filosofi şi actori. Nu mai vorbesc de închisori anume destinate fotbaliştilor, halterofililor, alergătorilor de cursă lungă. S-ar crea, astfel, o „reţea“ de creativitate şi de cultură (intelectuală şi fizică) de natură să ducă naţiunea spre noi culmi de bunăstare şi progres”.

„Cei înzestraţi cu talente ieşite din comun ar putea, în acest context, să fie chiar invitaţi, episodic, la răcoare, numai şi numai pentru a avea răgazul să producă, nederanjaţi de corvezile vieţii zilnice din libertate. Arestarea ca premiu de încurajare. Nu preventivă, ci stimulatoare”, mai scrie Andrei Pleșu.

“Aproape că putem vorbi de o discriminare inversă: unul trage, asudînd, la sapă, altul stă cu ochii în tavan, plagiază, plăteşte „experţi“ din umbră şi se alege cu aceleaşi avantaje ca truditorul din teren… Pentru „savant“ trudeşte altul”, conchide Andrei Pleșu.