Evenimentul Zilei continuă prezentarea unui document ascuns de anchetatori care arată că Ion Iliescu a aplicat aceleași metode de diversiune și de atac, atât în decembrie 1989, cât și în iunie 1990.
Cele trei evenimente – represiunea din 21 și 22 de decembrie, în București, încheiată cu execuția soților dictatori Elena și Nicolae Ceaușescu, urmată, de evenimentele de la Târgu Mureș, din martie 1990 și de „Mineriada din 13-15 iunie 1990” au avut același scenariu.
Mai precis – chemarea „oamenilor muncii” împotriva așa-zișilor destabilizatori și încercarea de folosire a Armatei împotriva populației.
Astfel, deși a exista o împotrivire din partea unor șefi ai Armatei, Iliescu nu s-a sfiit să ordone lansarea a mii de fiole cu substanțe chimice asupra Capitalei, potrivit „Jurnalul de luptă” .
Așadar, pe 13 iunie 1990, la „Ora 23.20 – Comandantul Aviației Militare a raportat că au sosit 200 de militari din Regimentul 60 de parașutiști. I s-a ordonat ca aceștia să se deplaseze în Piața „Mihail Kogălniceanu”, pentru despresurarea Ministerului de Interne. Generalul- maior Roman raportează că mașina cu substanțe lacrimogene a ajuns la Otopeni”.
Douăzeci de minute mai târziu, „general-maior Polivanov raportează că Regimentul 7 Mecanizat a ajuns la TVR (325 de militari și 15 TAB-uri); acolo mai sunt circa 300 de turbulenți, care urmează să fie încercuiți. Prim-adjunctul ordonă generalului Budiaci să ia măsuri ca, folosind întregul efectiv de militari care se afla la TVR, să încercuiască grupurile de vandali și să îi aresteze”.
La 23.43 a decolat un elicopter de la Otopeni spre Ministerul de Interne unde s-au lansat 2.200 de fiole lacrimogene.
Șapte minute mai târziu, șeful Marelui Stat Major i-a explicat directorului ziarului „Adevărul” aprecierile făcute de Iliescu, că aceea este o încercare de rebeliune.
Ziua următoare, pe 14 iunie 1990, la 22.05, colonelul Cheța, de la Ministerul de Interne, raportează că au date că în această noapte sediul PNȚ va fi incendiat de mineri și solicită protecția minerilor de către unități ale Armatei.
La douăzeci și cinci de minute distanță, colonelul Cheța primește recomandarea de a se raportat domnului Cazimir Ionescu care îi stăpânește mai bine.
Pe 15 iunie 1990, la 10.50 dimineața, generalul Stănică raportează că s-au recuperat de la minerii care au fost la sediul PNȚ trei dosare, aparat de fotocopiat; de la sediul PNL aparat (matriță) de făcut bancnote de 100 de lei, un dosar privind situația financiară – și întreabă ce face cu ele – acum sunt la Academie. Despre aceasta, primul-adjunct raportează Președintelui și s-a stabilit să fie predat Procuraturii Generale, la colonelul Florescu Mugurel.
Conform Planului strict secret de evacuare a Pieței Universității, întocmit la 12 iunie 1990, ca urmare a ordinului verbal dat de Președinele ales al României, Ion Iliescu, rezultă că acoperirea legală a abuzurilor comise în 13 iunie, la scoaterea manifestanților din piață a fost asigurată de procurorul militar Mugurel Florescu.
Astfel, piața trebuia ocupată începând cu ora 05.30 de 4-5.000 de oameni ai muncii, până la normalizarea circulației pietonale și auto, dar cel care era responsabil cu îndeplinirea misiunii, N.S.Dumitru, „a dispărut de la sediul FSN, lăsând-o la conducere pe secretara sa d-na Dragg”.