ÎCCJ, INCESTUL ȘI ȘANTAJUL: Cine e magistratul care SE CULCĂ cu propria SORĂ? Are TATUAT un trandafir pe fund. Și de unde știe Adrian Severin asta?…

Fostul europarlamentar Adrian Severin, care execută o pedeapsă de 4 ani închisoare, a lansat recent mai multe dezvăluiri senzaţionale într-o scrisoare deschisă, adresată ministrului Justiţiei „indiferent cine este acesta".

Documentul a fost publicat de jurnaliştii site-ului luju.roşi printre altele subliniază gravitatea unui caz care al cărui “erou” este chiar un magistrat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiie (ÎCCJ). “…Unul dintre vajnicii judecători din plutoanele de execuţie ale ÎCCJ, recognoscibil după delicatul tatuaj pe fesa dreapta, ar fi documentat şi şantajat pentru relaţii incestuoase cu sora sa.“ Rămâne de văzut care este numele trandafirului…

Alte afirmații cheie făcute de cel care în anii '90 era supranumit Bursucul veninos, sunt legate de fraudarea constantă a alegerilor prezidențiale, anihilarea serviciilor secrete în favoarea aliaților externi, existența unor grupuri oculte de interese private, scandalul SIPA.

Eveniment - 15 nov, 09:15

O tânără a fost șantajată de un bărbat cunoscut online. Ar fi amenințat-o că publică imagini compromițătoare

Fragment din scrisoarea deschisă, pe care Adrian Severin i-a trimis-o ministrului Justiţiei, Tudorel Toader

“Unul dintre scandalurile care zguduie ţara în prezent priveşte posibilă fraudare a alegerilor prezidenţiale din 2009. Adevărul este cu mult mai grav. Toate alegerile prezidenţiale au fost fraudate, (mai bine spus, dirijate ilegitim) cu începere din 2004, tentative în acest sens manifestându-se încă după alegerile din 1996. Originea acestor fraude se găseşte în străinătate, iar nu în ţară, acolo unde toată lumea o caută. În ţară se află doar cozile de topor, create pentru a le face posibile.

Totul a început cu acordul pe care ni l-am dat în anii 1990, ca serviciile noastre de informaţii să nu îşi mai îndeplinească misiunea pe teritoriul aliaţilor noştri – sau, mai bine spus, al celor pe care noi ni-i doream ca aliaţi – de parcă cineva ar fi sortit să ştie aliatul sau inamicul nostru veşnic, în timp ce interesele noastre vitale ar fi negociabile şi trecătoare.

Pe fondul acestei vulnerabilizari a sistemului imunitar naţional, forţe străine (statale şi parastatale) au transformat colaborarea în subordonare şi au încurajat constituirea, în cadrul institutillor de forţă ale statului român, a unor grupuri oculte de interese private care, pentru a acumula putere locală, au fost gata să coopereze la colonizarea şi, eventual, dezmembrarea României.

Nu SRI sau alte servicii de informaţii au trădat ori au acaparat ilegitim puterea publică, ci nişte clici aflate pe poziţii strategice în cadrul lor. În fiecare zi, o altă fărâmă a acestui adevăr apare la lumină.

Dacă imediat după căderea regimului naţional-comunist în 1989, puterile străine (din vest şi din est) au căutat să găsească în rândul elitelor româneşti interlocutori cu rădăcini naţionale solide şi concepţii internaţionaliste, deschişi la negocieri şi alianţe cu ele, de la jumătatea deceniului 1990 s-a trecut la exterminarea treptată a acelor elite şi la înlocuirea lor cu marionete obediente, având cel mult potenţialul unor magnaţi de provincie.

În acest scop, au trebuit create structuri de execuţie formate alături de oamenii serviciilor secrete, din cercuri semnificative ale autorităţii judiciare, precum şi din instrumente de manipulare a opiniei publice de tip mediatic şi ong-ist.

Împreună, acestea au constituit o putere ocultă care a secătuit de energii statul oficial, ducându-l la eşec. Resuscitarea statului român presupune anihilarea acestei puteri oculte interne şi emanciparea de sub controlul pe care străinătatea o exercită prin intermediul ei.

Scandalul arhivei SIPA nu face decât să aducă date suplimentare apte a clarifica mecanismul derapajului judiciar. Este suficient să urmăriţi traseul promovării suspecte a unor judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la Curtea de Apel din Bucureşti, pentru a afla care sunt magistraţii şantajabili. Numărul ofiţerilor sub acoperire de magistrat este infim în comparaţie cu cel al magistraţilor controlaţi prin şantaj; un control infinit mai eficient decât cel exercitat prin ordinul de misiune. Condamnarea recurgerii la şantaj, oricât de justă ar fi, nu trebuie să abată atenţia de la faptul că mulţi, prea mulţi magistraţi, sunt de o calitate umană precară, şi de aceea oferă motive de şantaj, sau nu sunt capabili să reziste şantajului. Surse de încredere susţin, de exemplu că unul dintre vajnicii judecători din plutoanele de execuţie ale ÎCCJ, recognoscibil după delicatul tatuaj pe fesa dreapta, ar fi documentat şi şantajat pentru relaţii incestuoase cu sora sa. La aşa magistraţi, aşa justiţie.

Aţi afirmat, domnule Ministru, că „sistemul judiciar scârţâie din toate încheieturile". Aşa estel Cum ar putea fi altfel? În slujba unor interese total străine în raport cu legea, dreptatea şi aspiratille naţionale, serviciile secrete fixează ţinte tactice, reprezentate de oameni aparţinând adevăratelor elite româneşti, agenţii mediatici îi condamnă public (căci, vorba generalului Coldea, „important nu este ce ai făcut, ci ceea ce se spune că ai făcut"), iar plutoanele de execuţie judiciară trimit victimele în infern.”