I se spune „tarantula românească” dar este de fapt păianjen lup. „Monstrul” din grădinile românilor este inofensiv și… un mare dansator – numele dansului Tarantella vine de la el

Tarantula românească, Lycosa singoriensis, nu este de fapt deloc o tarantulă. Este un păianjen lup iar această specie este cel mai mare păianjen din România.

Păianjenul lup se mai găsește în România dar e pe lista de specii aflate pe cale de dispariție în alte țări europene

Foarte multă lume postează, pe grupurile de Facebook, poze cu numeroase găuri mari făcute în pământ și înconjurate de pânze de păianjeni. Găurile sunt de aproximativ 2,5 cm în diametru și au o adâncime de aproximativ 30 cm.

Oamenii sunt mirați, speriați sau pur și simplu curioși în legătură cu aceste căsuțe dar mai ales în legătură cu cel care-și face cuibul în ele.

Monden - 28 oct, 13:28

Loredana Groza i-a dansat lui Mihai Bobonete. „Îmi place valuta fină, verde!”

Păianjenul lup sau cum i se mai spune greșit (din cauza mărimii) – „Tarantula” românească se găsește în Europa Centrală și de Est.

În România, specia e destul de comună, dar, spre exemplu, păianjenul lup este clasificat ca fiind în pericol critic de dispariție în Republica Cehă și pe actuala listă roșie IUCN din alte părți ale Europei.

Păianjenul își petrece cea mai mare parte a timpului în galeria pe care o sapă în pământ. Păianjenii adulți sunt nocturni și vânează în principal insecte, dar se spune că uneori mănâncă și șopârle mici – deși asta pare mai degrabă o legendă a fricoșilor. Mușcătura lui nu e veninoasă și nu face pagubă în grădini.

Dimensiunea și durata de viață a speciei variază în funcție de sex, masculii sunt mai mici (aproximativ 2,5 – până la 3 cm) și trăiesc un an, iar femelele sunt mai mari (aproximativ 3- până la 4 cm), dar trăiesc doi ani. Păianjenii au un cefalotorace și un abdomen de formă ovală, de culoare maro și sunt negri pe partea dorssală.

Dansează tarantella ca să curteze femelele păianjeni

La sfârșitul verii și la începutul toamnei, masculii curtează femelele executând un dans nupțial chiar la intrarea în galerie.

Când masculul se apropie de femelă, începe să se legene, părul de pe picioare i se ridică și coboară alternativ în timp ce vibrează. Durata dansului nupțial variază, dar copularea are loc timp de 1-2 ore.
La scurt timp după împerechere, masculul moare, lăsând doar puii și femelele să ierneze.

Dacă femela își pierde sacul de ouă, ea îl va căuta cu perseverență și chiar va accepta un alt sac de ouă de păianjen sau va prelua și va căra în spate orice seamănă cu un eventual sac cu ouă. Odată ce ouăle eclozează, femelele își protejează puii de păianjen purtându-i pe abdomen și pe cefalotorace (aproximativ 4 zile) până când aceștia își epuizează rezervele de vitelină.

Numele de tarantulă provine de la un păianjen lup comun (genul Lycosa) din Apulia, Italia. Folclorul din secolul al XI-lea sugerează că o persoană mușcată de „tarantulă” va suferi un comportament isteric, numit tarantism; care se manifesta, conform legendei, sub forma unor convulsii violente.

Singurul remediu prescris pentru tarantism era dansul frenetic; cunoscut acum sub numele de Tarantella tradițională.

România are unele dintre ultimele ecosisteme neatinse și conservate dintre țările Uniunii Europene. În timp ce în cea mai mare parte a Europei multe specii de plante și animale sunt amenințate sau pe cale de dispariție, în România se pot găsi, cel puțin deocamdată, specii destul de diverse.

Este esențial să învățăm mai multe despre aceste specii cât timp mai sunt de găsit și să le ajutăm să supraviețuiască în fața amenințărilor tot mai mari, cum ar fi dezvoltarea economică sau supraexploatarea agriculturii.