Gabriel Liiceanu: Închisoarea nu este un loc de cercetare științifică, iar deținutul nu poate fi un om de știință, chiar dacă ar fi Einstein. Cine a făcut legea asta, a făcut-o în complicitate cu deținutul (VIDEO)

Scriitorul Gabriel Liiceanu și-a exprimat părerea despre cărțile scrise de către deținuți printr-o intervenție telefonică de la emisiunea Talk B1, moderată de Mihai Duță, de la postul de televiziune B1 TV. Acesta și-a exprimat nemulțumirea pentru faptul că tot mai mulți deținuți scriu așa-zise lucrări științifice, chiar dacă nu cunosc foarte bine limba română.

„Eu sunt năucit de mai multă vreme, văzând ce se întâmplă la noi. De 20 de ani am un carnețel pe care scriu lucrurile strigătoare la cer. Tot ce depășește în cadrul de înțelegere al minții umane. Povestea asta, cu lucrările științifice scrise în închisori e un caz strigător la cer.

Pentru că, de fapt, discutați de săptămâni de zile, și le luați foarte în serios. Aici e vorba de o comedie demnă de teatrul absurdului. Cum să-ți treacă prin cap că închisoarea este un loc de cercetare științifică, și deținuții sunt oameni de stiință. Asta, daca s-ar auzi in lume, ar face deliciul planetei. Cine a făcut legea asta, și-a bătut joc de noi, efectiv. Vă imaginați că putem ajunge la o discuție, dacă lucrul e făcut serios, în termeni, în parametri dați. Nu poate fi făcut. Legea, din capul locului, este creația unei minți complice cu condamnatul care propune ceva nesezabil în spațiul unei închisori. Închisoarea nu este un loc de cercetare științifică, iar deținutul nu poate fi un om de știință, chiar dacă ar fi Einstein. Cine a făcut legea asta, pentru ca e un lanț infracțional cu 5 verigi, toți au făcut-o în complicitate cu deținutul”, a explicat scriitorul.

Gabriel Liiceanu, despre cărțile scrise de către deținuți
#DIRECT_ONE_m5xvcu#

Acesta a mai vorbit și despre verigile care alcătuiesc lanțul prin care deținuții scriu lucrări științifice după gratii și a dat și câteva exemple de „lucrări științifice” scrise de către diferiți deținuți.

„Prima verigă este legiuitorul, cel care a creat acest mecanism diabolic de anulare a unei hotărâri judecătorești, favorizând condamnatul și batjocorind statutul ştiințific și bunul simț.

A doua verigă- este profesorul, care devine complice la ceva fraudulos. De ce? Pentru că, din capul locului, chiar dacă nu contactează condamnatul, el are în față o temă. Fie tema este irelevantă științific, fie este relevantă științific, dar el știe că deținutul nu va putea sa o facă pentru ca nu nu este om de știință. M-a fascinat asta: un domn care a spart o bancă- Un profesor i-a acceptat tema „Iertarea lui Iisus Hristos din perspectiva Noulului Testament”. O altă lucrare care are statut științific, atestat ca atare de un profesor: „Fața nevăzută a deținutului”, sau „Conceptul de alteritate în spațiul carceral”. Un domn care a fost condamnat pentru uciderea și tranșarea unei studente a primit acceptul pentru o lucrare denumită „Evoluție și creație”. Sau altul, „Băuturi și arta de a prepara mixuri”. Sau o doamnăm, care a primit acceptul pentru „Pietrele prețioase colorate”

Daca trecem la fotbaliști: „Resurse umane în fotbal”, așa progresează știința la noi. „Complexe sportive subacvatice” sau „Am fost președintele unui vis, Dinamo”. Ce are de a face asta cu știința? O doamnă pedepsită pentru corupție cu fonduri europene scrie lucrarea „Femeia ca parte egală a unei societăți prospere”.

Vă dați seama că toate lucrurile astea sunt făcute cu complicitatea profesorului. Din capul locul, un profesor care se respecta, nu poate intra in aceasta comedie, pentru că știe că închisoarea nu este o bibliotecă academică.

A treia veriga – editorul- ori nu comercializează cartea, indiferent de câte exemplare are – atunci e direct complice al deținutului. Ori o comercializează și atunci își dezminte scopul pentru care a făcut-o, punând pe piață un produs nul.

A patra veriga – membrii comisiei penitenciarului. Pentru că girează neverosimilul situației. Pentru ca ei stiu ca Voiculescu a scris 4 carti in acelasi timp, în câteva luni. Dar niciun om de știință din lume, nici Iorga nu făcea 4 cărți în același timp. Iar deținuții ar trebui să intre încă o dată în fața completului de judecată pentru că fie n-au scris ei lucrarea, parte dintre ei fiind agramați, fie au scris-o, știind că e o încropeală știind că nu are nici-o treabă cu știința.