Forumul Judecătorilor cere apărarea sistemului judiciar, după afirmațiile lui Dragnea: Un derapaj evident de la principiile democraţiei. Conturează imaginea unei ameninţări serioase

Forumul Judecătorilor a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii apărarea independenței sistemului judiciar după declarațiile făcute de Liviu Dragnea la Consiliul Național al PSD. Potrivit asociației, caracterul exacerbat al discursului politic reprezintă un derapaj evident de la principiile democraţiei şi conturează imaginea unei ameninţări serioase la independenţa justiţiei.

MesajulForumului Judecătorilor din România:

”CĂTRE,

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII,

Subscrisa Asociația “Forumul Judecătorilor din România” (…)formulează prezentaCERERE DE APĂRARE A INDEPENDENȚEISISTEMULUI JUDICIARfață de afirmaţiile recente ale Președintelui Camerei Deputaților, domnul Liviu Nicolae Dragnea, din data de 16 decembrie 2018. (…)

Caracterul exacerbat al discursului politic indicat, pornind de la concepte derăspuns vindicativ al justiţiei, identificată cu aşa-zisul „stat paralel”, reprezintă un derapaj evident de la principiile democraţiei şi conturează imaginea unei ameninţări serioase la independenţa justiţiei.

Discursul nu constituie o expresie a unei simple judecăţi de valoare, ci conţine afirmaţii factuale, concrete, care nu corespund realităţii:

– condamnarea unei persoane individualizate, pentru o infracţiune despre care se susţine că nu ar fi avut prejudiciu material, deşi acesta a fost reţinut în hotărârea penală;

– existenţa a mii de persoane condamnate la pedepse cu executare, deşi ar fi fost nevinovate, a mii de persoane pretins condamnate la închisoare în baza unor probe pretins falsificate, a mii de persoane condamnate la închisoare cu executare de complete pretins nelegal constituite sau a mii de persoane care ar fi judecate sau urmărite penal în mod nelegal;

– indicarea unei practici generalizate, a unor pretinse abuzuri ale procurorilor şi poliţiştilor judiciari, constând în ameninţarea martorilor în prezenţa avocaţilor, respectiv a unei atitudini generalizate atribuite acestora, în sensul că ar încălca legea şi ar impune persoanelor cercetate reguli create de aceştia;

– descrierea generală a deciziilor judecătorilor, cu un pretins grad ridicat de certitudine, ca fiind rezultatul unei înţelegeri cu procurorul sau „securistul”, bazate pe simpatii sau antipatii personale;

– indicarea unui grup de persoane, nedefinit, ca fiind cel care a „pus mâna pe justiție” sau a „frânt cu adevărat independenţa justiţiei”;

– contrazicerea realităţii evidente rezultate din simpla lectură a raportului MCV, în sensul că acesta nu ar conţine nicio referinţă cu privire la independenţa judecătorilor;

– utilizarea unui sofism potrivit căruia, în prezent, chiar dacă eşti nevinovat, poţi fi condamnat şi că numai în viitor poate apărea speranţa unei decizii corecte, atunci când judecătorii nu ar mai fi şantajaţi sau ameninţaţi.

În plus, discursul conţine sintagme generalizatoare precum „justiţie selectivă” sau „justiţia … trebuie resetată”, care pot afecta grav încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, acesta fiind plasat în sfera arbitrariului, a bunului plac sau a unui sistem nefuncţional, prin analogie cu sistemele tehnice, care ar necesita ştergerea şi reiniţializarea.

Totodată, acest discurs este unul recurent, respectiv se repetă periodic, ciclic, de altfel prin Hotărârea Plenului CSM nr.779/04.07.2018 a fost admisă o cerere similară de apărare a independenţei sistemului judiciar, formulată de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, cerere însuşită de peste 1500 de judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi auditori de justiţie.

În analiza aspectelor care fac obiectul cererii de apărare a independenței sistemului judiciar, trebuie pornit de la dispozițiile constituționale și legale care consacră independența și imparțialitatea sistemului judiciar, precum și a celor care garantează libertatea de exprimare.

În conformitate cu dispozițiile art.133 alin.1 din Constituția României, precum și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.

Conform art.75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.”

Principiile independenței și imparțialității magistraților sunt consfințite prin art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și de art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Referiri privind aceste principii se regăsesc și în reglementările internaționale, astfel:

– „Principiile fundamentale referitoare la independența magistratului”, adoptate la Milano în anul 1985 și confirmate de Adunarea Generală a ONU, precizează în cuprinsul pct. 1 că „independența magistraturii trebuie garantată de către stat și enunțată în Constituție sau altă lege națională, iar toate instituțiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte”. În cadrul acelorași principii, în cuprinsul pct. 2 se menționează că „sistemul juridic va decide în problemele care îi sunt înaintate imparțial, pe baza faptelor și în conformitate cu legea, fără vreo restricție, influență incorectă, sugestie, presiune, amenințare sau interferență, directă sau indirectă, din orice parte sau pentru orice motiv“.

– „Convenția de la Havana pentru prevenirea crimei și tratamentul delincvenților”, adoptată la Congresul a VIII-lea al Organizației Națiunilor Unite prevede la pct. 4 că „statele veghează ca procurorii să-și îndeplinească atribuțiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărțuiri, fără a suferi ingerințe nefondate și fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

– Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, care, dorind să promoveze independența sistemului judiciar, a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu. Una dintre acestea vizează obligația statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova și proteja independența judecătorilor. Documentul prevede că sensul de „independența judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime.

Conținutul acestui principiu constă în obligația executivului și legislativului să se abțină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independența judecătorilor. Pe lângă toate acestea, se precizează în document, „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independența sistemului judiciar”.

Independența magistraților nu constituie doar o garanție a statului pentru înfăptuirea justiției, ci în egală măsură, un drept și o obligație a magistraților. Independența este privită ca „atribut al funcției, care îi permite judecătorului să acționeze în realizarea actului juridic și, mai ales, să decidă doar în baza legii și a propriei conștiințe, fără nici o subordonare sau influență”.

Articolul 1 alin. (4) din Constituția României consacră expres principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.

Datele speței pun în discuție, printre altele, raportul dintre limitele discursului public al oamenilor politici și necesitatea apărării unor valori precum independența justiției și reputația corpului magistraților. Din această perspectivă, oamenii politici sunt ținuți să-și exercite dreptul la liberă exprimare doar în anumite limite atunci când sunt puse în discuție valori precum independența, autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Modalitatea de exprimare creează un dubiu greu de înlăturat cu privire la independența magistraților, cu consecința afectării imaginii sistemului de justiție.

O asemenea abordare, care nu poate fi circumscrisă libertății de opinie, ca formă de manifestare a libertății de exprimare, afectează atât independența sistemului judiciar, cât și încrederea pe care, într-o societate democratică, organele judiciare și instituțiile din sistemul judiciar trebuie să o inspire opiniei publice (în competenta, corectitudinea şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană care încredințează magistraților apărarea drepturilor sale le așteaptă).

Într-un stat de drept, nimeni – și cu atât mai puțin un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, chiar dacă are calitatea de inculpat ori de condamnat penal – nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmații generalizatoare aduce, inevitabil, atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat, cu consecința afectării prestigiului justiției și, implicit, a independenței și reputației magistraților.

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenta unor anumite garanții față de celelalte puteri ale statului, pentru a se evita politizarea și pentru a apăra independentă și imparțialitatea magistratului.

Când, din motive infame, se urmărește diminuarea funcției și a rolului puterii judecătorești, statul pierde calitatea de stat de drept, cu toate consecinţele și implicaţiile socio-economice ce decurg din aceasta.

În Raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „principiile independenţei și imparţialităţii sunt pietrele de fundament ale motivării și legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat” – (pct. 75).

Consiliul Superior al Magistraturii este singura autoritate statală care gestionează cariera magistraților și are obligația constituțională de a apăra independența acestora, interesul de a proteja reputația și de a asigura autoritatea magistraților fiind superior aceluia de a permite o discuție liberă asupra imparțialității acestora.

Rapoartele MCV subliniază constant faptul că ar trebui să se întreprindă măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraților împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independența justiției, nicidecum recomandarea că ar fi necesare asalturi ale politicienilor asupra judecătorilor și procurorilor din România.

Pe cale de consecinţă, se impune apărarea justiţiei ca sistem, întrucât afirmaţiile formulate în condiţiile arătate sunt de natură să producă un impact negativ asupra sistemului judiciar, aducând atingere independenţei, prestigiului și credibilităţii în ansamblul său”.